Nulitatea Actelor de Procedură

1. Nulitatea actelor de procedură

1.1. Noţiune

Pentru nerespectarea condiţiilor prevăzute de legiuitor cu privire la actele de procedură civilă se pot aplica diferite sancţiuni: perimarea cererii, prescripţia dreptului de a cere executarea silită, sancţiuni pecuniare, sancţiuni disciplinare, însă cea mai importantă sancţiune este nulitatea.

Nulitatea actelor de procedură este acea sancţiune procedurală care intervine în cazul actului de procedură care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l total sau parţial de efectele sale fireşti.

1.2. Clasificarea nulităţilor actelor de procedură

1.2.1. Precizări prealabile

Clasificarea nulităţilor reprezintă o problemă de real interes atât teoretic, cât şi practic, întrucât ea vizează şi regimul juridic al acestora. În realitate, în literatura de specialitate au fost folosite mai multe criterii pentru departajarea diferitelor categorii de nulităţi procedurale. In sistemul codului de procedură civilă unele clasificări rezultă implicit din dispoziţiile legii. Astfel, de pildă, art.105, alin.2, cod de procedură civilă se referă la nulităţile exprese, iar art.108 distinge între nulităţile absolute şi toate celelalte categorii de nulităţi.

Alteori, distincţia dintre diferitele categorii de nulităţi este opera doctrinei. In toate cazurile distincţia dintre diferitele forme ale nulităţii trebuie să se întemeieze pe criterii certe şi funcţionale.

Nulităţile se clasifică după mai multe criterii :

1.2.2. După izvorul din care provin

După izvorul din care provin (după cum sunt sau nu prevăzute de lege):

a) nulităţi exprese

Nulităţile exprese sau textuale ori explicite sunt acelea stabilite anume de lege. Ele îşi au originea în vechiul drept francez care promova principiul potrivit căruia nu există nulităţi fără text.

În prezent, în codul de procedură civilă s-a păstrat un număr foarte restrâns de texte care consacră în mod expres nulitatea ; în general ele au fost menţionate pentru acele încălcări ale normelor procedurale care au un caracter esenţial (art.89, art.258, art.302 Cod de procedură civilă etc).

b) nulităţi virtuale

Nulităţile virtuale sau tacite ori implicite sunt acelea care îşi au izvorul în nesocotirea principiilor fundamentale sau a altor reguli de drept procesual civil. Nulitatea este incidentă, în primul rand, în cazul nesocotirii unor reguli esenţiale privitoare la desfăşurarea procesului civil. Nulitatea trebuie considerată incidentă şi în cazul nesocotirii unor reguli de o importanţă mai redusă. Aceasta îndreptăţeşte concluzia că nulitatea se aplică şi în cazul încălcării unor reguli prin care se urmăreşte numai apărarea intereselor uneia dintre părţi.

Prin urmare nulitatea absolută şi nulitatea relativă se pot exprima printr-o nulitate expresă sau printr-o nulitate virtuală.

Rezultă deci că, pentru ca un act de procedură să fie anulat, nu este obligatoriu ca sancţionarea să fie expres prevăzută de lege. Actul poate fi anulat chiar dacă această sancţiune rezultă implicit, dar neîndoios, dintr-o dispoziţie a legii.

1.2.3. După cum privesc forma exterioară sau intrinsecă a actului de procedură

După cum privesc forma exterioară sau intrinsecă a actului de procedură, nulităţile se clasifică în :

a) nulităţi extrinseci

Nulitatea este extrinsecă atunci când sancţionează nesocotirea unor condiţii exterioare actului de procedură. De exemplu, actul de procedură a fost îndeplinit de o instanţă necompetentă sau de o instanţă greşit alcătuită, apelul sau recursul nu a fost depus la instanţa a cărei hotărâre a fost atacata, declaraţia de martor a fost dată de o persoana înrudită cu partea în gradul prohibit de lege, deşi partea adversă s-a opus la audiere, chiar dacă mărturia în sine şi actul care o constată sunt îndeplinite cu respectarea formelor legale.

b) nulităţi intrinseci

Nulitatea este intrinsecă atunci când sancţionează nerespectarea condiţiilor interioare, proprii actului de procedură referitoare la forma sau conţinutul acestora. De exemplu, în citaţie nu este menţionată instanţa în faţa căreia se va desfăşura judecata sau nu este menţionat termenul de judecată.

1.2.4. După cum nulitatea intervine pentru nerespectarea condiţiilor proprii unui act de procedură sau datorită dependenţei acelui act de procedură