Proba

I.1. Notiunea de proba

“Idem est non esse et non probari”-a nu fi este acelasi lucru cu a nu fi dovedit (pentru ca afirmatiile care se fac in dreptul procesual pentru a fi considerate adevarate trebuie sa fie dovedite).

In literatura juridica au fost date numeroase definitii privind proba si probatiunea: Domat considera ca dovada este ceea ce convinge minte de existenta unui adevar; Solon spunea ca probele sunt motive rationale spre a afirma sau nega ceva.

Doctrina franceza spune ca “a proba inseamna a stabili realitatea a ceea ce se pretinde, furnizand interlocutorului elemente pe baza carora acesta isi va forma convingerea”.

În literatura juridică recenta şi în practica judiciara, noţiunea de probă este folosită cu mai multe sensuri:

• Într-un prim sens, prin probă se înţelege acţiunea prin care se poate ajunge la stabilirea faptelor sau împrejurărilor care au dat naştere conflictului dintre părţile in litigiu; privită din acest sens, noţiunea de probă este legată de ideea de sarcină a probei.

• Într-un al treilea sens, prin noţiunea de probă se înţelege rezultatul acţiunii de probaţiune judiciară; din acest punct de vedere se spune că proba este completă sau incompletă, convingătoare sau neconvingătoare.

I.2. Reglementare

Probele sunt reglementate, in principal, in Codul civil, in dispozitiile art. 1169 – 1206, in Codul de procedura civila in sectiunea a III-a Administrarea dovezilor (art 167-241), dar si in Codul Comercial in art. 46 – 57.

I.3. Obiectul probei

“Obiect al probei sunt actele si faptele generatoare de drepturi si obligatii cu privire la care s-a declansat conflictul dintre parti.”

Altfel spus, obiectul probatiunii judiciare il constituie numai acele imprejurari (acte juridice si fapte juridice), care dau nastere, modifica sau sting drepturi subiective civile.

I.4. Sarcina probei

Inca din dreptul roman a fost consacrat principiul potrivit caruia cel ce afirma o pretentie in justitie trebuie sa o dovedeasca “ei incumbit probation qiu dicit non qiu negat”.

Reclamantul este primul care are sarcina probei, deoarece el este partea din proces care promoveaza o actiune civila, prin introducerea cererii de chemare in judecata.Dupa ce reclamantul a facut dovada faptelor, paratul trebuie sa reactioneze si sa se apere facand o anumita sustinere cu privire la existenta sau inexistenta drepturilor subiective si a obligatiilor civile, pe care e obligat sa le probeze in proces. In aceasta situatie sarcina probei o are paratul, deoarece el este cel care face o afirmatie in fata instantei , pe care trebuie sa o dovedeasca .