Procedura Necontencioasa de Restituire prin Echivalent a Imobilelor Preluate Abuziv cu Destinație de Locuinta

Ratiunea Legii 10-2001 este aceea de a reglementa global statutul juridic al imobilelor preluate de catre stat, indiferent daca titlul a fost valabil ori nu, instituind în acest sens o procedura necontencioasa cu termene exprese, în asa fel încât la finalizarea ei sa se definitiveze statutul juridic al unor astfel de imobile .

În ce priveste imobilele cu destinatie de locuinta, acestea sunt cazurile cele mai frecvente de restituire prin una din masurile reparatorii prin echivalent, datorita vânzarii acestor imobile în baza Legii nr. 112/1995.

Acestea sunt cazurile cele mai frecvente unde restituirea în natura, în cea mai mare parte, nu mai este posibila daca vânzarea acestor imobile s-a facut cu respectarea prevederilor legii ce permiteau aceasta. În aceasta situatie, potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 restituirea prin echivalent se face sub forma unor despagubiri banesti. Astfel, în ipoteza în care imobilul nu mai poate fi restituit în natura, din cauze expres prevazute de aceasta lege, sau daca persoana îndreptatita este de acord ca restituirea sa nu se faca în natura, chiar când aceasta este posibila, repararea se poate face prin echivalent, una din forme fiind despagubirea baneasca.

Regula de baza instituita de Legea 10/2001 este ca restituirea sa se faca în natura, astfel ca exceptia la aceasta regula, este aceea ca reparatia se poate face prin echivalent, în urma negocierii cu persoana îndreptatita, urmând sa se aleaga una din modalitatile de despagubire prin echivalent stabilite de aceasta lege.

Când persoana îndreptatita este de acord ca restituirea în echivalent sa se faca în forma despagubirilor banesti, trebuie urmata procedura stabilita prin art. 36 si urmatoarele din lege. Astfel noile norme metodologice (pct. 36.1), prevad ca legea stabileste doua variante procedurale prin care se poate realiza dreptul la despagubiri banesti:

a) cazul în care unitatea detinatoare sau primarul învestit initial cu solutionarea notificarii constata sau apreciaza ca nu se poate dispune restituirea în natura si persoana îndreptatita în virtutea dreptului sau de optiune a ales acordarea de despagubiri banesti ca masura echivalenta alternativa de reparare;

b) cazul în care chiar prefectura este tinuta sa analizeze notificarea privind acordarea de despagubiri banesti în ipoteza în care persoana îndreptatita a avut libertatea de a opta pentru aceasta cale.