Procurorul - Parte în Procesul Civil

3.1. Consideraţii privind unii termini folosiţi

Cu patru decenii Emil Poenaru scria că termenii utilizaţi pentru desemnarea celor două moduri de participare a procuro¬rului în procesul civil: ca „parte principală" şi ca „parte alăturată" nu sunt fericit aleşi.

Mai scria că a califica poziţia procurorului ca fiind de „parte prin¬cipală", atunci când promovează acţiunea civilă sau căile de atac, înseamnă, implicit, a sugera că celelalte părţi ale procesului civil, pârâtul, intervenientul sau chematul în garanţie, sunt părţi „secun¬dare"; cu alte cuvinte, înseamnă a sugera o anumită poziţie proce¬suală a procurorului mai însemnată, mai proeminentă - ceea ce este inexact, este contrar principiului fundamental al egalităţii păr¬ţilor în procesul civil.

Tot el consideră la fel de nefericită, dacă nu şi mai nefericită sintagma care desemnează participarea procurorului ca „parte alăturată", adică atunci când participă la procesul civil fără a fi cel care a intentat acţiunea sau a declarat calea de atac. În mod firesc, această formulare provoacă întrebarea: „alăturată cui?". Principiul imparţialităţii care trebuie să guverneze activitatea parchetului - spune el - fixat chiar prin textul Constituţiei, îndepărtează ca falsă, ca inexac¬tă şi dăunătoare ideea că procurorul se poate alătura uneia sau al¬teia dintre părţi. Dacă concluziile sale susţin poziţia uneia dintre părţi, dacă, direct sau indirect, sunt în folosul poziţiei procesuale a uneia sau alteia dintre părţi, este evident nepotrivit să asimilăm acest lucru cu ideea de „alăturare" de o parte sau de alta. Ar în¬semna să strecurăm ideea îndepărtării procurorului de scopul pre¬zenţei sale în procesul civil, de misiunea sa de apărător al lega¬lităţii.

Nu poate fi vorba nici de poziţia procurorului de a fi „alăturat" procesului civil, fiindcă astfel s-ar presupune o poziţie „lateralizată" a procurorului In procesul civil. Or, el nu este un participant „anexat" procesului, respectiv „alăturat" acestuia.

La vremea când Emil Poenaru a formulat aceste observaţii, nu propunea „formule" pentru substituirea termenilor la care ne-am referit. De altfel, nici autorii care i-au criticat în lucrări mai recente nu au făcut acest lucru.

Ca participant la procesul civil, procurorul îşi îndeplineşte deci rolul în două modalităţi:

- Prima, atunci când promovează acţiunea civilă sau căile de atac şi când este titularul acţiunii civile sau căii de atac promovate. Să admitem deci că are această calitate procesuală de titular, fo¬losind „în nume propriu" unul dintre elementele esenţiale ale acţiu¬nii civile.

- A doua modalitate în care procurorul îşi îndeplineşte rolul în procesul civil este aceea de a-şi expune şi susţine în faţa instanţei opiniile referitoare la cazul ce se judecă, sau, cum se exprimă le¬gea, „pune concluzii". El nu este deci titular al acţiunii sau al căii de atac ce se judecă - este „simplu participant".

Astfel, putem ajunge să vorbim despre rolul pe care îl „joacă" procurorul în procesul civil când are calitatea de titular, sau când are calitatea de participant.

Desigur, şi acest mod de „nominalizare" a poziţiei procurorului are aspecte discutabile. Astfel, de pildă, se poate spune că se face abstracţie de faptul că atunci când procurorul promovează acţiunea civilă, el este „titularul" acesteia numai în limitele ce le permite relaţia cu titularul dreptului subiectiv. De asemenea, se mai poate adăuga că şi în acest caz, procurorul îndeplineşte o mo¬dalitate de participare, deci, poate ar trebui ca poziţia sa să fie identificată prin sintagma „participare ca titular", care ar fi mai explicită şi nu ar fi nevoie, ca în cea de-a doua formă în care pro¬curorul îşi exercită rolul, să nu spunem „simplă participare", ci doar participare.

Participarea procurorului la procesele civile poate fi deosebită şi după împrejurarea dacă această participare este impusă de lege, sau nu. Atunci când participarea este impusă de lege vorbim despre participarea obligatorie, iar atunci când legea nu îl obligă pe procuror să fie prezent la proces, vorbim despre participarea facultativă.