Raportul juridic civil - prezentare generală

SECTIUNEA I

NOTIUNEA SI CARACTERELE

RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

1. NOTIUNEA DE RAPORT JURIDIC CIVIL

Pentru definirea notiunii de raport juridic civil, este necesar sa plecam de la ideea ca in general raportul juridic este o relatie sociala, reglementata de norma juridica si ca in acest fel, raportul juridic civil este o adaptare a raportului juridic, care reprezinta relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial, reglementata de norma de drept civil.

In primul rand raportul juridic civil, este o relatie sociala – intervine intre oameni

fie luati individual, in calitate de persoane fizice, fie luati sub forma organizata in diferite colective, in calitate de persoana juridica.

In al doilea rand, pentru a patrunde in sfera raportului juridic civil, aceasta relatie sociala, este necesar a fi reglementata de o norma de drept civil adica, ar putea deveni un raport juridic civil, numai in masura in care norma de drept o incadreaza si ii recunoaste posibilitatea de a putea sa produca efectejuridice, asigurand la nevoie executarea obligatiei de a face, de a nu face ceva, prin forta coercitiva a statului.

In al treilea rand, din sfera raporturilor juridice civile, mai fac parte si raporturile patrimoniale – acele raporturi cu caracter economic – si raporturile personale nepatrimoniale.

2. CARACTERELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

Vom intalni aici, caracterele comune ale tuturor raporturilor juridice, precum si unele caractere specifice care il deosebesc de restul raporturilor juridice. Pentru analiza acestor raporturi, nu se poate realiza aceasta decat prin o analiza atat a

M. LUBURICI – Teoria Generala a Statului si Dreptului, T.U.B. 1983, pag. 358

M. LUBURICI – Teoria Generala a Dreptului Ed. Oscar Print 1998, pag. 78

caracterelor comune ale tuturor raporturilor juridice, cat si la cele care sunt specifice.

Astfel putem arata ca:

a) Raportul juridic civil, are caracter social

Este vorba de faptul ca un raport se stabileste de regula intre oameni care pot fi priviti in mod individual ca si persoana fizica, sau de asemenea, pot fi priviti in mod colectiv ca si persoana juridica. In mod firesc, norma de drept se aplica numai oamenilor – persoanelor – chiar daca exista o legatura cu anumite bunuri. In acest context, exista mai multe opinii exprimate, potrivit carora daca ne raportam “dreptului de proprietate”, ar insemna ca raportul juridic sar naste intre proprietar pe de o parte si “bunul”(bunurile) caruia acesta poarta dreptul, pe de alta parte. In mod real nu putem sa ne gasim in prezenta unui raport incheiat intre om si un lucru (obiect), ci doar in prezenta unui raport incheiat intre persoane – oameni – cu alte cuvinte, intre titularul dreptului de proprietate care este un subiect activ si toate celelalte persoane ca subiect pasiv nedeterminat, care au obligatia, indatorirea de a nu face nimic de natura sa ingradeasca sau sa stanjeneasca in exercitarea drepturilor sale pe propietar, cu privire la bunurile acestuia.

b) Raportul juridic civil are caracter volitional

In sensul ca exprima vointa statului, vointa ce se concretizeaza prin intermediul normelor de drept civil, normecare reglementeaza relatiile sociale. Deci acest caracter volitional, rezulta din norma juridica dar trerbuie retinut in mod evident ca in fapt, acest caracter are o dubla manifestare volitionala. Pe langa rolul statului ca vointa, apare si vointa exprimata a partii sau a partilor dupa caz, in savarsirea actelor si a faptelor voite, necesare transformarii clare a raportului juridic din unul abstract, in unul concret

c) Pozitia de egalitate juridica a partilor

Egalitatea juridica a partilor este in fapt un principiu din dreptul civil. Este necesar sa distigem faptul ca principiul dreptului civil se refera la pozitia de egalitate juridica a unei parti fata de cealalta parte.

d) Partile pot inlatura aplicarea normelor supletive care reglementeaza acele

raporturi, inlocuindule cu clauze stabilite prin vointa lor. In materia dreptului civil, normele juridice fiind in majoritate norme dispozitive, arata ca partile pot sa stabileasca

prin conventia lor atat drepturile cat si obligatiile ce le pot reveni potrivit principiului consacrat de catre art. 969 Cod civil: “Conventiile sunt legal facut cu putere de lege

intre partile contractante”.