Recunoasterea, Garantarea și Ocrotirea Drepturilor Civile

Prin drept civil se desemneaza un element al continutului raportului juridic civil, adica posibilitatea subiectului activ de a avea o anumita conduita, de a pretinde subiectului pasiv o conduita corespunzatoare, iar, in caz de nevoie, de a recurgela forta coercitiva a statului.

Prin drept civil se desemneaza o ramura de drept, adica un ansamblu de norme juridice.

Dreptul civil este ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre personae fizice si persoane juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica.

Dreptul civil cuprinde urmatoarele institutii:

-raportul juridic civil;

-actul juridic civil;

-prescriptia extinctiva;

-subiectele dreptului civil (persoane fizici si persoane juridice);

-drepturile reale;

-obligatiile civile;

-contractele civile speciale;

-mostenirea (succesiunile);

-dreptul de proprietate intelectuala (dreptul de autor si dreptul de proprietate industriala).

Obiectul dreptului civil este format din raporturile juridice patrimoniale si raporturile juridice nepatrimoniale ce se stabilesc intre persoane fizice si persoane juridice.

Subiectele raporturilor juridice civile se afla pe pozitie de egalitate juridical, in sensul ca nici una din parti nu se subordoneaza celeilalte.

O definitie legala a notiunii de drepturi subiective civile nu exista in dreptul nostru. In legile civile intalnim doar unele definitii pentru anumite drepturi subiective ca, de exemplu, art. 480 Codul Civil privind dreptul de proprietate care este « dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege » .

Esenta definitiei dreptului subiectiv civil consta in aceea ca exprim posibilitatea subiectului activ recunoscuta de normele dreptului obiectiv civil in virtutea careia acesta poate avea in limitele determinate de lege, o anumita conduita si poate pretinde, subiectul pasiv sa aiba o conduita corespunzatoare  adica sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva  iar, la nevoie sa apeleze la forta coercitiva a statului.

Din definitia data rezulta ca elementele definitorii de drept subiectiv civil sunt :

-este vorba de o posibilitate legala a subiectului activ ;

-pe acest temei, el poate avea o anumita conduita, putand pretinde o conduita corespunzatoare de la subiectul pasiv si poate apela la forta coercitiva a statului solicitand sprijinul acestuia.