Referat pentru practică judiciară - judecata în fața primei instanțe

Noţiuni introductive

Judecata reprezintă o activitate procesuală complexă şi de multe ori îndelungată, care începe o dată cu introducerea cererii de chemare în judecată şi se finalizează prin executarea silită.

Ca activitate realizată în comun de instanţa de judecată, părţi, alte persoane şi organe, procesul civil se desfăşoară în mai multe faze:

- faza judecăţii care cuprinde judecata în faţa instanţei de fond şi judecata în faţa instanţelor care sunt competente să exercite controlul judiciar (al căilor de atac);

- faza executării silite care permite creditorului să realizeze prestaţia stabilită în titlul executoriu, dacă debitorul nu execută de bună voie prevederea din titlu, la care a fost obligat.

În ambele situaţii, în ce priveşte judecata se parcurg patru etape: etapa scrisă, etapa dezbaterilor, etapa deliberării şi etapa pronunţării hotărârilor judecătoreşti.

1. Etapa scrisă

Procesul civil începe, aşadar, într-o primă etapă, printr-o procedură scrisă, ce constă în introducerea cererii de chemare în judecată, prin care reclamantul sesizează instanţa de judecată, declanşând astfel procesul, şi care constituie baza raporturilor care se nasc între reclamant şi pârât, precum şi dintre instanţa de judecată şi părţi.

Ca răspuns la cererea de chemare în judecată, pârâtul depune o întâmpinare în care, în scris sau oral, în faţa instanţei, la prima zi de înfăţişare, răspunde pretenţiilor reclamantului prin apărările sale.

În următoarea etapă procesuală, urmează dezbaterea contradictorie şi publică, în faţa judecătorului sau a completului de judecată, etapă în care sunt analizate probele părţilor sau cele dispuse de instanţă, asigurându-se prin aceasta aflarea adevărului în pricina supusă judecăţii.

Urmează etapa procesuală, constând în deliberare, etapă în care, după încheierea dezbaterilor, judecătorul sau completul de judecată se retrage în camera de consiliu, pentru deliberare şi formularea hotărârii ce urmează a fi pronunţată în şedinţă publică. O dată cu pronunţarea hotărârii, se încheie judecata în faţa instanţei de fond.

Dispoziţiile ce se aplică în faţa instanţei de fond sunt valabile şi la judecata căilor de atac, în măsura în care nu contravin altor norme specifice.

Legea prevede însă uneori, ca în anumite cazuri, înainte de sesizarea instanţei de judecată, reclamantul să încerce rezolvarea litigiului pe calea unei reclamaţii adresate organului administrativ competent. Aşa este, spre exemplu, cazul, celor vătămaţi în drepturile lor prin acte administrative, situaţie prevăzută de Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ.

Cererea de chemare în judecată

Pentru ca faza judecăţii pricinii să înceapă să se desfăşoare în bune condiţii, este necesar ca părţile să cunoască în ce constă litigiul, întinderea pretenţiilor reclamantului, mijloacele de dovadă pe care pârâtul le are pentru apărarea sa. În acest scop, părţile au la îndemână mijloace de încunoştiinţare reciprocă, acestea fiind: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea şi, atunci când este cazul, cererea reconvenţională.

Cererea de chemare în judecată este forma de manifestare a acţiunii civile prin care se investeşte instanţa de judecată sau mijlocul procedural prin care cel vătămat într-un drept civil solicită concursul organelor specializate ale statului în vederea restabilirii situaţiei de drept încălcate.

În unele situaţii, norma specială prevede că sesizarea instanţei se face printr-un alt act de procedură ce nu poartă denumirea de cerere de chemare în judecată ci, în materie contravenţională plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

Cererile adresate instanţei, prin care aceasta este investită, pot fi principale şi accesorii sau incidentale. Cererea principală (cererea de chemare în judecată) se face de reclamant, iar cele accesorii ce se fac într-un proces aflat în faza de judecată, de un terţ sau de părţi contra unui terţ.

Condiţiile generale ale formei şi conţinutului cererii de chemare în judecată

Aceste condiţii sunt arătate în Codul de procedură civilă la art. 82-84, care urmează să fie completate cu prevederile art. 112-114 C. proc. civilă, ce se referă la cererea de chemare în judecată.

Potrivit prevederilor art. 82 alin. 1 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să fie făcută în scris;

De la această condiţie privind forma scrisă a cererii, art. 82 alin. 2 C. proc. civ., prevede o excepţie, şi anume, cererile celor care îşi au domiciliul în mediul rural, care sunt în competenţa judecătoriilor, se pot face şi verbal, urmând ca susţinerile părţilor să fie menţionate într-un proces-verbal, semnat de judecător, grefier şi partea respectivă. La alin. 3 al aceluiaşi articol se prevede că cererile scrise ale celor care nu pot semna, vor fi citite acestora, făcându-se menţiunea pe cerere, partea urmând să confirme prin punerea de deget.

b) cererea trebuie să cuprindă: arătarea instanţei, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor şi a reprezentantului (tutore ori curator, sau consilier juridic), obiectul cererii şi semnătura.

c) când cererea nu este introdusă de titularul dreptului, ci de un reprezentant:

- mandatarul neavocat va alătura cererii procura în original sau copie legalizată, care îi dă dreptul să reprezinte partea;

- avocatul va anexa la cerere delegaţia eliberată de biroul de asistenţă juridică;

- jurisconsultul va anexa delegaţia eliberată de persoana juridică reprezentată;

- tutorele sau curatorul va anexa decizia autorităţii tutelare prin care au fost numiţi.

d) cererea de chemare în judecată trebuie să aibă o denumire corectă. Articolul 84 C. proc. civ. dispune că cererea de chemare în judecată sau cererea pentru exercitarea căii de atac este valabilă chiar dacă poartă o denumire greşită. În baza rolului ei activ, instanţa trebuie să aibă în vedere nu sensul literal al termenilor folosiţi, ci intenţia părţii, sensul pe care reclamantul a înţeles să-l atribuie termenilor respectivi, natura dreptului şi scopul urmărit de parte prin exercitarea acţiunii.

Elementele cererii de chemare în judecată

Articolul 112 C. proc. civ. prevede menţiunile ce trebuie să le cuprindă, în mod obligatoriu, cererea:

a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor. Procesul civil presupune un conflict de interese între cel puţin două persoane. Pentru ca acest conflict să poată fi soluţionat, este necesar ca instanţa să cunoască cine sunt acestea şi unde au domiciliul sau reşedinţa, pentru a stabili competenţa şi pentru a putea fi citate. Deşi art. 112 nu face referire la prenume, se înţelege că s-a avut în vedere numele în sens larg, care cuprinde şi prenumele, atribute de identificare ale persoanei. În practică s-a decis că, pentru prenume, este suficient numai iniţiala acestuia.