Simulația în contracte

Simulatia este o exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti, insemnand ca in anumite imprejurari si conditii, o terta persoana este indreptatita sa nu tina seama de acele imprejurari juridice care au fost create prin anumite contracte ceea ce inseamna ca partile din aceste contracte nu se pot prevala fata de terti de anumite situatii juridice pe care si le-au creat prin contractele lor.

In dictionarul explicativ al limbii romane cuvantul simulatie inseamna „folosirea de catre o persoana a unui insris constatator, al unui act juridic care nu corespunde unei operatii reale.”

Simulatia reprezinta o operatiune juridica complexa care consta in incheierea si existenta concomitenta, intre aceleasi parti contractante a doua contracte: unul aparent sau public, prin care se creaza o situatie juridica aparanta, contrara realitatii; altul secret care da nastere situatiei juridice reale dintre parti, anihiland sau modoficand efectele produse in aparenta in temeiul contractului public. Simulatia creaza o conventie aparenta cu unicul scop de a fi ascunse efectele actului secret. Este de esenta simulatiei vointa autorilor ei de a dedubla realitatea contractuala si norma privata care ii inconjoara: pentru ei se vor produce efectele actului ascuns, in timp ce tertilor le este opusa o realitate amagitoare, efectele actului public. Simulatia este o consecinta a liberalismului contractual, care se sprijina pe autonomia de vointa.

Contractul secret exprima vointa reala a partilor si stabileste adevarata situatie juridica nascuta intre ele; acesta se mai numeste si contrainscris. Contractul aparent are rolul de a disimula intentia reala a partilor, cu scopul de a ascunde fata de terti adevaratele raporturi juridice dintre parti al caror izvor principal ramane actul secret. Actul aparent poate produce si el unele efecte daca acestea sunt prevazute in actul secret.

In cazul unui contract simulat partile urmaresc ca operatiunea juridica pe care au dorit sa o realizeze in mod real sa ramana ascunsa fata de terti. Astfel este declarata o vointa care nu corespunde vointei reale a cocontractantilor, care de fapt ramane ascunsa.

Simulatia este reglementata de art.1175 Cod Civil, care este o adaptare a art.1321 Cod Civil francez, dar legiuitorul roman a adaugat precizarea ca actul secret il modifica pe cel public, dar actul secret poate lasa fara efect pe cel public, care prevede: „Actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea efecte in contra altor persoane.

In concluzie se poate afirma ca simulatia este rezultatul unei intelegeri specifice, numita acord simulator, care intervine intre doua sau mai multe persoane numite simulanti si care se structureaza pe doua planuri, unul aparent si unul secret. La vedere se incheie un act juridic care este in total sau in parte simulat si care creaza o aparenta inselatoare pentru terti. In ascuns exista fie o negare a actului real, fie un alt act juridic care vine sa contrazica actul simulat sau sa numeasca alte persoane in calitate de beneficiar, persoana care daca nu este parte la actul secret are cel putin cunostinta de acesta.

Exista un concurs de vointe care induc false impresii de existenta a unui anumit raport juridic intre parti ori infatiseaza deformat realitatea raportului juridic. Vointa si raporturile a cel putin doua persoane se reunesc cu scopul de a crea o aparenta inselatoare care, uneori poate fi chiar pagubitoare pentru terti. Astfel pot face obiect al simulatiei numai actele juridice cu caracter conventional, nu si actele juridice unilaterale sau faptele juridice.

Existenta simulatiei presupune intrunirea unor conditii specifice: contrainscrisul trebuie sa fie un act secret; contrainscrisul sa fie contemporan cu actul public si intentia comuna a partilor de a simula.

Contrainscrisul trebuie sa fie un act secret-actul real sau contrainscrisul trebuie incheiat astfel incat existenta si cuprinsul sau sa fie necunoscute tertilor. Contrainscrisul poate fi lipsit de caracterul sau secret cand a fost supus unei publicitati care aduce la cunostinta tertilor actele juridice. De asemenea contrainscrisul este lipsit de caracterul sau secret si cand este declarat in actul public. In unele cazuri efectele actului aparent sunt inlaturate numai in parte: contrainscrisul schimba natura juridica a actului declarat in actul aparent de exemplu un contract de donatie apare ca un contract de vanzare-cumparare sau contrainscrisul modifica doar o parte din contract ca de exemplu pretul apare mai mic.

Contrainscrisul trebuie sa fie un act contemporan cu actul aparent. Se considera ca actul public si actul secret trebuiau incheiate in acelasi timp fiind necesar sa existe o simultaneitate intelectuala intre cele doua acte, dar recent atat in doctrina cat si in practica s-a ajuns la concluzia ca actul secret trebuie sa fi precedat actul aparent iar ulterior sa se convina ca acest act sa ramana secret.