Subiectele Executării Silite

Introducere

O societate ideala ar fi cea în care membrii ei ar respecta legile si regulile datorita propriilor principii morale si nefiind amenintati de vreo sanctiune sau pedeapsa. Cum asa ceva este imposibil de atins din cauza naturii umane, vesnic supusa greselilor, a fost necesara, înca din cele mai vechi timpuri, a instituirii de sanctiuni si modalitati de a constrânge oamenii sa respecte normele societatii în scopul bunei convietuiri si a dezvoltarii armonioase a societatii.

Asa cum în dreptul penal a fost necesara introducerea pedepselor care sa reprezinte o amenintare pentru psihicul infractorului si, fie sa-l opreasca de la a comite fapte interzise de lege, fie a-I corecta comportamentul prin reeducare, si în celelalte ramuri de drept a fost necesara gasirea unor modalitati de constrângere prin care statul sa-si exprime forta sa coercitiva.

Astfel, pe lânga numeroase modalitati de aplicare de amenzi si solicitare de despagubiri, s-a ajuns si la aplicarea executarii silite, ca masura ultima de îndeplinire a obligatiilor pe care debitorii le au fata de creditori, atunci când acestia nu vor sau nu pot sa si le îndeplineasca.

Ratiunea ce sta la baza institutiei executarii silite este faptul ca o obligatie odata asumata trebuie în mod obligatoriu împlinita, debitorul neputându-se sustrage de la ea. În caz contrar, s-ar instaura un adevarat haos în sistemul de drept, în care toti si-ar asuma obligatii doar de dragul de a obtine anumite beneficii, obligatii pe care mai apoi nu le-ar mai îndeplini niciodata.

Din punctul de vedere al dreptului financiar, institutia executarii silite face posibil ca statul sa nu piarda de pe urma contribuabililor care nu-si duc la îndeplinire obligatiile oneroase, pierderi care daca ar exista ar contribui de fapt la o stare de rau la nivelul întregii societati, care ar trebui sa suporte cumva pierderile pricinuite de unii din membrii sai.

Iata de ce o buna cunoastere a acestei institutii este folositoare nu numai practicienilor dreptului, ci si cetatenilor de rând, care în fiecare zi, prin ceea ce fac, iau parte la acte sau fapte juridice, asumându-si obligatii sau îndeplinindu-le.

Conceptul de executare silita

Notiuni generale

Executarea silita sau urmarirea silita este procedura prin mijlocirea careia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotarâre judecatoreasca sau printr-un alt titlu executoriu constrânge – cu concursul organelor de stat competente – pe debitorul sau, care nu-si executa de bunavoie obligatiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de si le aduce la îndeplinire, în mod silit.

În mod normal executarea unei hotarâri judecatoresti sau a unui titlu executoriu se face voluntar si numai în caz contrar se recurge la executarea silita. Titlul în temeiul caruia se face executarea este o hotarâre judecatoreasca care a ramas definitiva sau a devenit irevocabila ori a fost data cu executie vremelnica.

Când se face referire la realizarea dreptului pe calea constrângerii judiciare, nu se raporteaza doar la dreptul subiectiv sau la interesul legitim încalcat ci si la dreptul obiectiv, deci la ordinea de drept care a fost nesocotita odata cu atingerea adusa dreptului subiectiv al titularului. Îmbinarea dintre interesele personale si cele generale, în statul de drept, face ca orice atingere adusa drepturilor si intereselor legitime ale unei persoane sa constituie, în acelasi timp, o atingere adusa intereselor societatii, care este, astfel, deopotriva preocupata ca ordinea de drept tulburata sa fie cât mai repede restabilita.

Un rol important în asigurarea legalitatii revine instantei de executare , care decide asupra încuviintarii executarii prin încheiere data în camera de consiliu, fara citarea partilor. Ea alcatuieste, dupa încuviintarea cererii de executare, dosarul de executare în care executorul judecatoresc este obligat sa depuna câte un exemplar al fiecarui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea cestuia. Se asigura, practic, conditiile pentru judecarea contestatiilor la executare de catre instanta de executare, realizându-se astfel controlul de legalitate, fie a însasi executarii silite, fie a oricarui act de executare, prin sesizarea corespunzatoare a instantei competente, de catre cei interesati sau vatamati prin executarea silita.

Sediul materiei executarii silite îl constituie un complex de acte normative de grade diferite: legi, decrete, hotarâri si ordonante ale guvernului, precum si ordine ale ministrilor, care pot fi sistematizate dupa criteriul raporturilor executionale pe care le reglementeaza . Sub acest aspect, exista mai multe categorii de raporturi executionale: