Suspendarea Judecății

Notiune

Înainte de toate si în forma cea mai generala de exprimare, suspendarea judecatii reprezinta un incident în cursul desfasurarii acesteia „incident” întrucât judecata trebuie sa se caracterizeze prin continuitate, prin desfasurarea logica a actelor si faptelor procesuale, pâna la ajungerea la rezultatul final.

Suspendarea judecatii, ca institutie procesual-civila, desemneaza tocmai situatia în care procedura de judecata este oprita. Asadar, suspendarea judecatii consta tocmai în oprirea temporara a cursului judecatii fie din motive voite de parti – reflectând astfel principiul disponibilitatii în procesul civil – , fie din motive independente de vointa lor – când partile se afla în imposibilitatea fizica sau juridica de a se prezenta în fata instantei.

Suspendarea judecatii nu este numai o consecinta a unora dintre principiile dreptului procesual civil, dar si o garantie a acestora (bunaoara, dreptul partii la un proces echitabil, dreptul la aparare, principiul egalitatii partilor în procesul civil, principiul contradictorialitatii) .

Pe toata durata suspendarii judecata subzista: cererea introductiva îsi produce efectele, actele procedurale anterioare îsi conserva eficacitatea.

Formele de suspendare a judecatii

Cazurile de suspendare a judecatii pot fi clasificate, în functie de natura si împrejurarile care au determinat suspendarea, în cazuri de suspendare voluntara si cazuri de suspendare legala (aceasta poate fi de drept si facultativa sau judecatoreasca). Notiunile de suspendare legala si de suspendare voluntara, utilizate numai în doctrina si în practica, nu sunt riguros exacte deoarece în ambele situatii cazurile de suspendare sunt prevazute de lege, care, de altfel, vorbeste de „suspendare de drept” si de posibilitatea instantei de a „suspenda judecata”, iar nu de suspendare legala.

Formele de suspendare a judecatii desi extrem de diferite, sunt prevazute expres si limitativ de lege, aratate, în principal, în art. 242 – 244 C. pr. civ., dar exista si alte texte care, de asemenea, mentioneaza astfel de cauze (art. 21, art. 40, art. 155(2), art. 183 C. pr. civ., art. 19(2) C. pr. pen., art. 23(6) din Legea nr 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, art. 31 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare) .

A. Suspendarea voluntara

Art. 242 C. pr. civ. prevede doua cazuri de suspendare voluntara, datorata manifestarii de vointa a partilor, expresa sau tacita:

- când amândoua partile o cer;

- daca nici una din parti nu se înfatiseaza la strigarea pricinii, desi au fost legal citate si nici nu s-a cerut, de catre cel putin una dintre parti, judecarea în lipsa.

Primul caz de suspendare voluntara este o aplicare a dreptului partilor de a dispune de obiectul procesului, de soarta lui, ca o consecinta a principiului disponibilitatii. Acordul partilor în vederea suspendarii poate avea scopuri diferite, cum ar fi o posibila tranzactie, o plata viitoare la care se obliga pârâtul etc.

Al doilea caz de suspendare voluntara rezulta din vointa tacita a partilor de a nu mai continua judecata, dedusa din împrejurarea ca nici una dintre ele nu se prezinta la termenul de judecata. Daca se prezinta cel putin o parte , instanta nu va mai dispune suspendarea ci, în conditile art. 152 C. pr. civ., va pasi la judecata, pronuntându-se pe temeiul dovezilor administrate si putând primi exceptiile si apararile partii care lipseste.