Validitatea Testamentului Olograf Nedatat

Formalismul specific liberalitatilor, in general, este strans legat de necesitatea de a asigura protectia patrimoniului familial, presupunand o anumita concentrare si reflectie din partea dispunatorului. Denotand in acelasi timp o oarecare neincredere a dreptului fata de actele cu titlu gratuit , forma are menirea de a-i atrage dispunatorului atentia asupra actului pe care il indeplineste, precum si rolul nu mai putin important de a asigura manifestarea libera a vointei de a gratifica si conservarea acesteia asa cum a fost exprimata de autorul sau. Acest principiu general in materie de liberalitati este conturat in art.800 C.Civ, care prevede ca ,,nimeni nu va putea dispune de avutul sau, cu titlu gratuit, decat cu formele prescrise de lege pentru donatiuni intre vii sau prin testament’’.

Testamentul, act juridic personal, este un act de dispozitie cu titlu gratuit, eminamente revocabil, prin care testatorul dispune mortis causa de tot sau o parte din avutul sau.Spre deosebire de donatie, testamentul este un act unilateral adeseori redactat la un moment in care autorul dispune de o rezistenta scazuta la eventualele influente provenite din partea anturajului si care isi produce efectele doar dupa moartea testatorului.Pentru aceste considerente, manifestarea de vointa a testatorului trebuie sa imbrace ad validitatem una din formele prescrise de lege, testamentul fiind un act solemn.In acest sens, conform art. 858 C.Civ ,, un testament poate fi sau olograf, sau facut prin act autentic, sau in forma mistica’’. Forma fiind ceruta ad validitatem, ca element constitutiv al actului, nerespectarea acesteia este sanctionata, atat in conceptia Codului civil roman, cat si a celui francez care i-a servit drept model, cu nulitatea absoluta Testatorul nu poate in nici un fel sa suplineasca aceasta lipsa prin vointa sa altfel decat prin refacerea testamentului conform cerintelor de forma impuse de lege.Se poate insa observa in doctrina si jurisprudenta actuala o incercare de atenuare a formalismului testamentar excesiv, un exemplu in acest sens fiind constituit de tendintele practicii judiciare in materia recunoasterii validitatii unui testament olograf nedatat.

Data testamentului olograf, una dintre conditiile impuse de catre art.859 C.civ sub sanctiunea nulitatii, a facut de-a lungul anilor obiectul unei jurisprudente franceze abundente, care a fost receptata intocmai si de doctrina si practica judiciara romana, o decizie de referinta cu privire la validitatea unui testament nedatat fiind Decizia Garon, pronuntata de catre Curtea de Casatie franceza la data de 10 mai 2007.Insa pentru a intelege pe deplin elementele de noutate aduse de aceasta decizie in ceea ce priveste posibilitatea recunoasterii ca valid a unui testament nedatat, este necesar a se analiza formalismul generic prevazut de Codul Civil cu privire la testamentul olograf si cerinta datarii acestuia, precum si contributia jurisprudentei cu privire la atenuarea acestui formalism rigid.

Desi Codul civil consacra mai multe texte conditiilor de forma specifice testamentului autentic si celui mistic, formalismul specific testamentului olograf este evidentiat intr-un singur articol (859 C.Civ.) care prevede, sub sanctiunea nulitatii, necesitatea intrunirii cumulative a 3 elemente imperative: scrierea manuscrisa, semnatura si data.Codul civil francez contine in art.970 aceeasi prevedere laconica, mentionand expres si faptul ca testamentul olograf nu este supus nici unei alte forme

Utilitatea mentionarii datei testamentului olograf este de necontestat.In primul rand, ea permite verificarea existentei capacitatii de a dispune a testatorului la data redactarii actului de ultima vointa.In al doilea rand, in prezenta a doua testamente incompatibile, data permite identificarea celui mai recent, singurul care trebuie si poate sa produca efecte, datorita caracterului sau revocator Nu in ultimul rand, data intocmirii testamentului poate facilita interpretarea acestuia, poate indica existenta unui viciu de consimtamant sau poate releva faptul ca testamentul a fost redactat la un moment la care testatorul era expus influentelor sau manevrelor unui tert, prin sugestie si captatie sau violenta