Viciile de consimțământ

EROAREA

a. Definitie

Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la încheierea unui act juridic civil.

b. Reglementare.Conform art.954 Cod civil : ”Eroarea nu produce

nulitate decît cînd cade asupra substantei obiectului conventiei.”

Eroarea nu produce nulitate cînd cade asupra persoanei cu care s-a

contractat, afara numai cînd s-a facut conventia.(error substantiam)

c. Clasificare.

Dupa criteriul consecintelor care intervin, eroarea este de trei feluri:

-eroarea-obstacol (distructiva de vointa) este cea mai grava forma , falsa

reprezentare cazînd fie asupra naturii actului ce se încheie –error in

negotio-(o parte crede ca încheie un anumit act juridic , iar cealalta parte

are credinta, gresita, ca încheie un alt act juridic), fie asupra identitatii

obiectului (error in corpore) –(o parte crede ca trateaza un bun , pe cînd

cealalta are în vedere alt bun).

-eroarea-viciu de consimtamînt este falsa reprezentare ce cade fie asupra

calitatii substantiale ale obiectului actului (error in substantiam) , fie

asupra persoanei cocontractante (error in personam).

-eroarea indiferenta este falsa reprezentare a unor îmrejurari mai putin

importante la încheierea actului juridic civil si care nu afecteaza însasi

valabilitatea actului.

În primul caz , sanctiunea care intervine este nulitatea absoluta a

actului juridic (deoarece nu s-a format acordul de vointa).De lege ferenda,

ca si în caz de eroare-obstacol ar trebui sa intervina nulitatea relativa, cei

în cauza putînd sa ceara anulabilitatea actului, dupa cum le dicteaza

interesele în parte.

Viciul de consimtamînt al erorii – atît ca error in substantiam, cît si ca

error in personam – atrage sanctiunea nulitatii relative a actului.

Dupa criteriul naturii realitatii fals reprezentata, se disting doua feluri

de eroare :

-eroarea de fapt, care este falsa reprezentare a unei situatii faptice la

încheierea actului juridic (privind obiectul actului, valoarea,

contractantul).

-eroarea de drept, care este falsa reprezentare a existentei ori continutului

unei norme de drept civil.

Admisibilitatea erorii de drept ca viciu de consimtamînt a format

obiect de controversa în literatura de specialitate , formîndu-se atît teza

admiterii, cît si cea a neadmiterii erorii de drept ca viciu de

consimtamînt.

Teza inadmisibilitatii erorii de drept ca viciu de consimtamînt –

care nu este împartasita, - invoca în favoarea sa argumentul bazat pe

obligatia cunoasterii legii, pe prezumtia cunoasterii legii, astfel ca nu este

îngaduita apararea bazata pe invocarea necunoasterii legii civile; nemo

censetur ignorare legem.

d.Structura erorii-viciu de consimtamînt

În alcatuirea erorii-viciu de consimtamînt intra un singur element,

de natura psihologica – falsa reprezentare a realitatii – de unde rezulta si

dificultatea probarii, dovedirii sale.

e.Conditii cerute ca eroarea sa fie viciu de consimtamînt

Doua conditii se cer cumulativ a fi întrunite pentru ca falsa repre-

zentare a realitatii, la încheiera unui act juridic civil, sa aiba valoare de

viciu de consimtamînt ;

-elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fii fost hotarîtor ,

pentru încheierea actului, în sensul ca daca s-ar fi cunoscut realitatea,

actul nu s-ar fi încheiat (aprecierea se fce subiectiv); prin exceptie doar

se poate apela la un criteriu obiectiv