Actul constitutiv al societăților comerciale

I. NORME COMUNE PRIVIND CONSTITUIREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

1. Actul constitutiv al societăţii comerciale

A. Noţiunea actului constitutiv

Constituirea societăţilor comerciale prezintă o serie de caracteristici comune, precum şi particularităţi dependente de forma juridică a societăţii. Indiferent de forma juridică adoptată de societatea comercială, aceasta dobândeşte o existenţă de fapt şi de drept printr-un înscris denumit act constitutiv. Potrivit Legii nr. 31/1990, actul constitutiv desemnează atât un înscris unic, cât şi contractul de societate sau/şi statutul. Precizarea este necesară pentru că unele societăţi se pot constitui numai printr-un contract (societatea în nume colectiv şi în comandită simplă), în timp ce altele se constituie printr-un contract şi statut (societatea pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni), iar societatea cu răspundere limitată cu un singur asociat se constituie numai prin statut.

Persoana care participă, ca parte într-o societate, se numeşte asociat. La societatea pe acţiuni persoana asociată se mai numeşte şi acţionar. Dobândirea calităţii de asociat este condiţionată de semnarea contractului de societate şi de depunerea în patrimoniul societăţii a aporturilor la care s-a angajat.

B. Speciile actului constitutiv

În funcţie de forma de societate comercială, actul constitutiv poate să fie:

• numai contract de societate, în cazul societăţii în nume colectiv şi în comandită simplă;

• contract de societate şi statut, în cazul societăţii pe acţiuni, societăţii în comandită pe acţiuni şi societăţii cu răspundere limitată pluripersonale (doi sau mai mulţi asociaţi);

• numai statut, în cazul societăţii cu răspundere limitată unipersonală.

Forma în care poate fi prezentat actul constitutiv este:

• autentificat în faţa notarului public, formă cerută în mod obligatoriu când:

a) printre bunurile subscrise ca aport în natură la capitalul social se află un teren;

b) forma juridică a societăţii comerciale implică răspunderea nelimitată a asociaţilor sau a

unora dintre ei (deci este cazul societăţii în nume colectiv, în comandită simplă şi în

comandită pe acţiuni);

c) societatea comercială se constituie prin subscripţie publică.

• sub semnătură privată, dar cu dată certă.

Deci forma autentică este cerută “ad validitatem” doar pentru anumite situaţii, pentru celelalte cazuri fiind necesară doar “ad probationem”.

C. Etapele constituirii societăţii comerciale

Din dispoziţiile Legii nr. 31/1990 rezultă că, pentru constituirea unei societăţi comerciale, trebuie parcurse trei etape: consensuală; judiciară; a înmatriculării şi a publicităţii.

1)Etapa consensuală are ca obiectiv întocmirea de către părţi, potrivit voinţei comune şi cu respectarea condiţiilor legale, a actului constitutiv, în această etapă se analizează si se întreprind următoarele activităţi:

a) utilitatea socială şi obiectul de activitate ale viitoarei societăţi;

b) vadul şi mărimea societăţii care urmează să se înfiinţeze;

c) capitalul social necesar;

d) sediul şi spaţiul necesar realizării obiectului de activitate;

e) stabilirea numelui şi a emblemei, în acest scop, se verifică la Registrul comerţului dacă acestea nu aparţin deja altei societăţi;

f) autentificarea actului constitutiv;

g)obţinerea unor avize şi autorizaţii, dacă sunt necesare (de exemplu, autorizarea Băncii Naţionale a României pentru construirea unei societăţi bancare).

2)Etapa Judiciară constă în controlul justiţiei prin judecătorul delegat de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie din fiecare judeţ. De verificarea judecătorului delegat depinde aprobarea necesară pentru înfiinţarea valabilă a societăţii comerciale.

3)Etapa de înmatriculare şi de publicitate În faza finală, obligatorie, are loc îndeplinirea formelor de înmatriculare la Camera de Comerţ şi Industrie şi de înregistrare fiscală la secţia financiară. Urmează publicarea în Monitorul Oficial al României a încheierii judecătorului delegat sau, la cererea şi pe cheltuiala solicitanţilor, a actelor constitutive, in rezumat sau in extenso.

Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă C.C.I. eliberează societăţii comerciale certificatul de înmatriculare. Prin înmatriculare societatea comercială obţine calitatea de-persoană juridică şi se consideră înfiinţată. Se continuă prin deschiderea contului bancar la banca pentru care optează societatea.

Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii a simplificat pentru aceşti întreprinzători procedura de înregistrare. Astfel, comercianţii obţin codul fiscal şi certificatul fiscal prin Oficiul Registrului Comerţului.

Legea prevede că orice contract de societate, care stă la baza constituirii unei societăţi, trebuie să îndeplinească anumite condiţii de fond, generale şi specifice, şi condiţii de formă.

D. Condiţiile de fond generale, comune actelor constitutive

Actul constitutiv trebuie să îndeplinească anumite condiţii generale. Ele se referă la condiţiile esenţiale de existenţă şi de valabilitate a contractelor: capacitatea de a contracta, consimţământul, un obiect determinat şi o cauză licită.

a) Capacitatea asociaţilor.

Din dispoziţiile art. 1 din-Legea nr. 31/1990, rezultă că pot avea calitate de asociaţi atât persoanele fizice, cât şi persoanele juridice, române şi străine, în materie de societate, capacitatea juridică trebuie să fie de natură specială. Asocierea implică un act de dispoziţie asupra patrimoniului propriu, ceea ce impune capacitatea de exerciţiu deplină a persoanei fizice sau juridice contractante.

Calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv sau în comandită simplă poate constitui un obstacol la asocierea aceleiaşi persoane într-o altă societate comercială concurentă sau având acelaşi obiect [art. 82 alin. (1)].

În ceea ce priveşte societăţile comerciale, ca persoană juridică, ele pot dobândi, în principiu, calitatea de asociat în alte societăţi comerciale, cu unele restricţii. Astfel, conform dispoziţiilor art. 28 al Legii nr. 33/1991, participarea unei societăţi bancare la o firmă sau la o întreprindere, al cărui obiect de activitate nu are legătură cu activitatea bancară, nu poate depăşi 20% din capitalul firmei sau al întreprinderii respective.

Una şi aceeaşi persoană juridică nu poate dobândi calitatea de asociat în două sau mai multe societăţi cu răspundere limitată unipersonală [art. 14 alin. (1)].

b) Consimţământul.

Consimţământul trebuie să fie liber şi neviciat. Este necesar ca voinţa juridică a părţilor să fie o voinţă specifică de cooperare pentru constituirea şi funcţionarea societăţii.