Administratorii societăților comerciale

ADMINISTRATORII SOCIETǍŢILOR COMERCIALE

Sediul legal al răspunderii administratorilor se găseşte în dispoziţiile normative consacrate prin Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată (art. 72, art. 73, art. 148, 155 şi 157). De asemenea, Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, intrată în vigoare la data de 26 iulie 2006, conţine norme speciale referitoare la angajarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere consacrate prin art. 138, 139, 141, 142.

Natura juridică a răspunderii administratorului

Raporturile juridice dintre administrator şi societate au o dublă natură: contractuală şi legală, după cum se referă la obligaţii ce rezultă din mandate sau la obligaţii ce revin administratorului conform legii. Dubla natură juridică a răspunderii civile a administratorilor se manifestă atât faţă de societate, cât şi faţă de terţi. Această răspundere este o răspundere contractuală, mai ales faţă de societate când rezultă încălcarea mandatului ori a dispoziţiilor actului constitutiv sau ale legii referitoare la mandatul administratorilor, şi delictuală, când se referă la încălcarea altor dispoziţii imperative ale legii (mai ales faţă de terţi).

Potrivit art. 72 din Legea 31/1990 republicată, obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi cele speciale prevăzute în această lege.

După cum s-a remarcat şi în doctrina de specialitate, temeiul mandatului încredinţat administratorului nu este în toate cazurile acelaşi. Uneori el se poate grefa pe calitatea de acţionar a administratorului. Aceasta este ipoteza în care administratorul este desemnat dintre asociaţii societăţii comerciale. În alte cazuri, atunci când administratorul nu are şi calitatea de asociat, raportul juridic dintre acesta şi societate se concretizează într-un raport juridic de muncă.

În ceea ce priveşte caracterul acestui mandat, acesta are, neîndoielnic, un caracter comercial, în condiţiile în care părţile acestui contract sunt societatea - ce are calitatea de comerciant - şi administratorul - care poate fi o persoană fizică sau juridică. Conţinutul mandatului este determinat în primul rând de contract, dar nu numai de acesta.

Astfel, în sistemul nostru legislativ, aşa cum rezultă din Legea societăţilor comerciale şi din dispoziţiile de drept comun referitoare la mandat prevăzute de art. 42 din Codul Comercial, se poate concluziona că natura răspunderii este determinată de sursa obligaţiei încălcate sau neîndeplinite. În unele cazuri va fi o răspundere civilă contractuală pentru prejudiciile cauzate în cadrul reprezentării contractuale, iar în altele va fi o răspundere civilă delictuală şi pentru prejudiciile provocate prin activitatea efectuată ca reprezentant legal al societăţii.

În doctrina franceză răspunderea administratorilor este considerată contractuală în raporturile cu societatea şi delictuală în raporturile cu terţii.

Interesul practic al stabilirii naturii juridice a răspunderii civile a administratorilor rezidă în proba şi întinderea răspunderii. În cazul răspunderii civile delictuale, culpa administratorului nu este prezumată, ca la răspunderea contractuală, ci trebuie dovedită împreună cu toate celelalte condiţii ale răspunderii civile delictuale prevăzute de Codul Civil şi descrise mai sus. În schimb, la răspunderea contractuală, sistemul probatoriu este cel al culpei prezumate (administratorul va trebui să răstoarne prezumţia de culpă şi să-şi dovedească nevinovăţia). În orice caz, indiferent de forma răspunderii, temeiul ei este culpa administratorului, prezumată sau, după caz, dovedită.

De asemenea, în funcţie de forma răspunderii, administratorul poate fi obligat să repare atât prejudiciul previzibil, cât şi pe cel imprevizibil (răspundere delictuală) sau numai prejudiciul previzibil (răspundere contractuală).

Forme ale răspunderii administratorului

Răspunderea civilă a administratorului a fost clasificată în doctrina şi practica de specialitate în trei categorii:

• răspundere ordinară (normală) faţă de societate şi asociaţi

• răspundere excepţională faţă de terţi

• răspundere agravată, în caz de faliment al societăţii.

Răspunderea civilă (contractuală sau delictuală) a administratorului societăţii comerciale nu poate fi angajată, în principiu, faţă de terţi dat fiind că Legea 31/1990 privind societăţile comerciale (art. 73 alineat ultim) limitează acţiunea în răspundere a creditorilor sociali contra administratorilor numai la ipoteză falimentului societăţii, ceea ce înseamnă că, atunci când societatea comercială funcţionează în condiţii normale, creditorii acesteia pot să acţioneze în justiţie pentru valorificarea drepturilor lor de creanţă doar societatea comercială debitoare. Aceasta rezidă în faptul că administratorii, fiind organe ale societăţii, angajează prin actele sau faptele juridice săvârşite direct societatea.