Cetățenia europeană

1 CONCEPTUL DE CETATENIE EUROPEANA

Perioada anilor 1990 a fost numită de Ralf Dahrendorf decada "cetăţeniei", datorită transformărilor istorice care au influenţat evoluţia conştiinţei civice şi a educaţiei pentru cetăţenie: tranziţiile postcomuniste, criza statului bunăstării, globalizarea economică şi culturală. În opoziţie cu deprecierea valorilor fundamentale ale epocii moderne - munca, societatea de masă şi statul naţional - această perioadă este caracterizată şi de renaşterea virtuţii cetăţeneşti. De fapt, aşa cum remarca Cezar Bîrzea (2000), "în toate perioadele caracterizate de crize şi dileme, idealul cetăţenesc a fost invocat ca o speranţă, ca o soluţie sau ca un nou proiect al civilizaţiei". În aceste condiţii, educaţia pentru cetăţenie este considerată ca cel mai eficace mijloc pentru stabilirea unui nou contract social, bazat pe drepturile şi îndatoririle cetăţenilor, care ar reinstaura coeziunea socială şi solidaritatea bazată pe ordinea morală.

In mod juridic cetatenia europeana a fost adoptata prin Tratatul de la Maastricht(1992), unde e definitaastfel:”este cetatean al Uniunii Europene orice persoana care detine nationalitatea unui stat membru” (articolul 8 – primul punct)

Cetatenia a reprezentat una dintre preocuparile majore ale celor mai importante organizatii :UNESCO, Uniunea Europeana, Consiliul Europei, OSCE, CIVITAS, OECD, IEA, IBE.

"Pentru Consiliul Europei, adjectivul "democratică" subliniază faptul că este vorba despre o cetăţenie bazată pe principiile şi valorile pluralismului, întâietatea legii, respectarea demnităţii umane şi a diversităţii culturale ca bogăţie. ( ) Astfel, conceptele de participare, democraţie sau cetăţenie participantă par să fie tot mai mult recunoscute ca fiind vitale pentru viitorul vieţii noastre împreună. Se pune problema ca fiecare să aibă un loc în societate şi să contribuie la dezvoltarea ei la orice nivel, dincolo de actul politic de a vota. Se pune problema ca fiecare să aibă control asupra mediului în care trăieşte. Reducerea obstacolelor la participare, în special a obstacolelor socio-economice, reprezintă o parte integrantă a oricărei strategii menite să întărească cetăţenia într-o societate democratică. ( )

Cooperare, participare, dialog şi respect sunt cuvinte care desemnează atitudini pe care trebuie să le aibă toţi oamenii dintr-o şcoală, în special adulţii, atitudini care trebuie să inspire activităţile în şcoli şi atmosfera generală a vieţii într-o şcoală.

Conceptul "cetăţenie" este departe de a avea un sens unanim acceptat, înregistrând în timp multiple definiţii. În general, se pune problema apartenenţei la o comunitate, ceea ce presupune drepturi - în special drepturi politice - şi obligaţii. În acest sens, cetăţeanul este întotdeauna "co-cetăţean", cineva care trăieşte împreună cu ceilalţi. Cetăţeanul este o persoană care are drepturi şi îndatoriri într-o societate democratică. Primul drept este acela de a avea posibilitatea stabilirii legii; prima îndatorire este aceea de a respecta legea, exercitându-şi libertatea, organizându-şi relaţiile cu ceilalţi în cadrul definit de lege. Cetăţenia într-o societate democratică implică autonomia individului, moderată de responsabilităţi şi de cunoaşterea obligaţiilor juridice şi morale pe care le presupune viaţa împreună şi respectarea celuilalt.

T. H. Marshal, în cartea sa "Cetăţenia şi clasa socială" (Editura Universităţii Cambridge, 1950), sugera că cetăţenia poate fi eficace doar atunci când asigură accesul la trei tipuri principale de drepturi. În acest fel, autorul identifică trei componente ale cetăţeniei:

- componenta civilă, care include drepturile referitoare la libertatea individuală;

- componenta politică - de ex., dreptul la participare în exersarea puterii politice şi de a vota şi a fi ales în instituţii parlamentare;

- componenta socială a cetăţeniei, care se referă la drepturile la un standard decent de viaţă şi accesul egal la educaţie, sănătate, locuinţă şi un venit minim.

2 CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE

Drepturile fundamentale sunt respectate in toate statele membre ale Uniunii Europene acestea fiind semnatare ale unor texte precum Conventia Europeana a Dreptului Omului (1950), Declaratie universala a drepturilor omului (1948), Carta Sociala Europeana (1962) sau Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor (1996).

Ca urmare, angajamentul Uniunii Europene a fost reafirmat in mod oficial in decembrie 2000 cand Consiliul UE, Parlamentul European si Comisia Europeana au semnat Carta Drepturilor Fundamentale.

Carta Drepturilor Fundamentale cupride 6 categorii de drepturi cuprinse in 6 capitole dupa cum urmeaza:demnitatea, libertatiile, egalitatea, solidaritatea, cetatenia si justitia.