Comercianți

1. NOTIUNEA DE COMERCIANT

Conceptia obiectiva

Reglementarea Codului comercial român are la baza conceptia obiectiva. “Potrivit Codului comercial român, subiectele ale raporturilor comerciale pot fi atât comerciantii, cât si necomerciantii.”1 Savârsirea de catre o persoana a unei fapte obiective de comert atrage incidenta legii fie ca e persoana în cauza este sau nu comerciant. Sau, altfel spus, poate fi subiect al unui raport comercial atât un comercinat, cât si un necomerciant daca acesta savârseste una sau mai multe dintre faptele de comert enumerate exemplificativ in art. 3 Cod comercial.

Daca savârsirea faptelor de comert are un caracter profesional, persoana in cauza devine comerciant (art. 7 C.com.). Dobândind aceasta calitate, toate actele si faptele juridice ale persoanei respective sunt prezumate a fi comerciale (art. 4 C.com.).

Daca savârsirea faptelor de comert obiective de catre o persoana are caracter accidental, desi raportul juridic care s-a nascut este supus reglementarii comerciale, totusi persoana pastreaza calitatea de necomerciant (art. 9 C.com.).

Situatia este aceeasi si în cazul în care actul încheiat este fapta de comert numai pentru una dintre partile actului juridic, iar pentru cealalta parte este act juridic civil; actul juridic va fi supus legilor comercilae, fara ca prin aceasta persoana pentru care actul nu este fapta de comert sa devina comerciant (art. 56 C. Com.).

Cu toate ca subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atât comerciantii, cât si necomerciantii, totusi, în principal, activitatea comerciala se realizeaza de catre comercianti.2

Potrivit conceptiei subiective (specifica dreptului german), o persoana fizica este comerciant daca exercita cu titlu de profesie o activitate de comert si are numele sau firma înregistrate în Registrul Comertului.

Prin înregistrarea firmei se creeaza o prezumtie absoluta cu privire la calitatea de comerciant a persoanei în cauza, indiferent daca savârseste sau nu fapte (acte) de comert. Consecinta practica este ca persoana respectiva suporta procedura falimentului, fara a avea posibilitatea de a contesta calitatea de comerciant.

Definitia comerciantului

Codul comercial nu da o definitie a comerciantului, ci prezinta cine are calitatea de comerciant. Art. 7 C. com. Prevede ca:”Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert având comertul ca profesiune obisnuita, si societatile comerciale.”

1 Stanciu D. Carpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucuresti, 1998, p. 61.

2 Radu I. Motica, Lucian Bercea, Drept comercial român si drept bancar, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001.

Astfel, din definitie, putem trage concluzia ca au calitate de comerciant persoanele fizice care savârsesc fapte de comert ca profesiune obisnuita si societatile care au ca obiect activitatea comerciala. Comerciantul poate fi definti ca “orice persoana fizica sau juridica care desfasoara activitate comerciala, adica savârseste fapte de comert cu caracater profesional.”1

Întrucât activitatea comerciala cuprinde, atât activitatea de producere a marfurilor si serviciilor, cât si activitatea de circulatie (distributie) a marfurilor, notiunea de comerciant este o notiune generica; ea desemneaza orice persoana, fizica sau juridica, care desfasoara, în mod profesional, o activitate comerciala, indiferent de forma acesteia.

Definirea comerciantului prezinta un interes practic deosebit, statutul comerciantului fiind diferit de cel al necomerciantului sub urmatoarele aspecte:2

- instituirea prin lege a anumitor obligatii profesionale pentru comercianti, cum ar fi aceea de înregistrare în registrul comertului sau de tinere a registrelor contabile;

- instituirea prezumtiei de comercialitate pentru toate actele si faptele savârsite de comerciant (art. 4 C. com.);

- instituirea unei reguli derogatorii pentru actele comerciale încheiate de comerciant cum sunt: prezumtia de solidaritate a codebitorilor (art. 42 C. com.), curgerea de drept a dobânzii la datoriile comerciale platibile în bani, din ziua în care devin exigibile (art. 43 C. com.), interzicerea acordarii termenului de gratie de catre judecatori (art 44 C. com.), interdictia retractului litigios (art. 45 C. com.), libertatea probatorie a drepturilor rezultând din actele comerciale (art. 46 C. com.);

- aplicarea numai comerciantilor, în conditiile legii, a procedurii lichidarii judiciare si a falimentului;

- dreptul comerciantilor de a se constitui în camare de comert si industrie;

- obligatia comerciantilor de plata a impozitului pe profitul realizat din activitatea comerciala.