Comercianții în Dreptul Romanesc

Precizari prealabile.

Concepţia Codului comercial roman privind subiectele raporturilor comerciale

Potrivit Codului comercial roman, subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atât comercianţii cat şi necomercianţii. Reglementarea Codului comercial român se aplica oricarei persoane care săvârşeste anumite acte de comerţ obiective prevăzute de art. 3 C.com. , indiferent dacă persoana care le savârşeşte are sau nu calitatea de comerciant. Daca săvârşirea actelor de comerţ are un caracter profesional, persoana în cauza devine comerciant. Odată dobândită calitatea de comerciant , toate actele si operaţiunile săvârşite de acea persoana devin acte de comerţ.

Dacă însă săvârşirea actelor de comerţ obiective de către o persoană re caracter accidental, raportul juridic care se naşte este supus legilor comerciale. Dar persoana care le-a săvârşit păstreaza calitatea de necomerciant. (art. 9 C.com.).

Situaţia este aceeaşi şi în cazul în care actul încheiat este faptă de comerţ numai pentru una dintre parţile actului juridic, iar pentru cealaltă persoana este act juridic civil: actul juridic va fi supus legilor comerciale, fără ca prin aceasta persoana pentru care actul nu este faptă de comerţ sa devină comerciant.(art. 56 C.com.).

Activitatea comercială este realizată de catre comercianţi, cu toate că subiecte ale raporturilor comerciale pot fi şi necomercianţii. Comercialistul I.L.Georgescuafirma :”comerciantul este cel mai de seamă actor al vietii economice si juridice” .

Având in vedere rolul comercianţilorin activitatea comercială, Codul comercial precizează noţiunea de comerciant. Aricolul 7 prevede că „Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca profesiune obişuităşi societăţile comerciale”.

Definiţia comerciantului.

Codul comercial nu dă o definiţie a comerciantului, ci precizează cine are calitatea de comerciant. Articolul 7 C.com. prevede că „sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţavand comerţul ca profesiune obisnuită.”

Deci au calitatea de comerciant persoanele fizice care săvârşesc fapte de comerţ ca profesiune obişuită şi societatile care au ca obiect activitatea comercială. În lumina dispoziţuiilor citate , comerciantul poate fi definit ca orice persoana-fizică sau juridică- care desfaşoară activitate comercială adică săvârşeşte fapte de comerţ cu caracter profesional.

Interesul practic al definirii noţiunii de comerciant.

Calitatea de comerciant implică un statut juridic diferit faţă de cel al necomercianţilor, cu consecinţe juridice deosebite asupra raporturilor la care participă.

a) În interesul bunei desfaşurări a activităţii comerciale şi al protejării intereselor participanţilor la această activitate, legea instituie anumite obligaţii pentru comercianţi, considerate obligaţii profesionale.

Astfel înainte de începerea activitaţii comerciale , comerciantul este obligat să ceară înmatricularea în registrul comerţului; pe parcusul desfaşurării activităţii lor tebuie să ceară în acelaşi registru a menţiunilor privind actele si faptele de comerţ, a căror înregistrare e impusă de lege: la încetarea activităţii terbuie să se ceara radierea din registrul comerţului. Totodată orice comerciant tebuie să ţină anumite registre comerciale ( de contabilitate ) în care să consemneze toate operaţiunile comerciale (art. 22 C.com.).

b) Pentru a asigura o certitudine asupra naturii şi regimului juridic al actelor şi acţiunilor înfăptuite de comerciant , legea instituie o prezumţie de comercialitate: toate actele si operatiunile realizate de către comerciant sunt presupuse a fi acte de comerţ, şi deci supuse legilor comerciale.(art 4.C.com.).

c) Actele comerciale încheiate de comerciant sunt supuse unor reguli speciale, provenite de la regimul actelor juridice civile: în obligaţiile comerciale codebitorii sunt prezumaţi ca s-au obligat solidar; (art. 42 C.com.); datoriile comerciale în bani produc dobândă de drept din momentul în care devin exigibile.(art.43 C.com.); în obligaţiile comerciale, judecatorul nu poate acorda un termen de graţie(art. 44 C.com.); în raporturile comerciale, retractul litigios este interzis( art. 45 C.com.); dovada actelor rezultând din acte comerciale se paote face cu orice mijloace de probă admise de lege (art. 46 C.com.)

d) În cazul insolventei, comerciantul paote fi supus procedurii insolvenţei.

e) Comercianţii pot participa la constituirea unor camere de comerţ si industrie, ca organizatii profesionale, destinate să promoveze şi să apere interesele lor.

f) Comercianţii sunt supusi impozitului pe profitul realizat dina ctivitatea comercială.