Comitetul Creditorilor. Adunarea Creditorilor

Procedura insolventei nu poate fi deschisa din oficiu de tribunal, ci numai la cererea debitorului, a creditorului sau a oricarei alte persone sau institutii prevazute expres de lege. Cererea debitorului, insotita de inscrisurile enumerate la art. 28, trebuie sa fie inregistrata la tribunal in termen de maximum 30 de zile de la aparita starii de insolventa.

Conform legii 85/2006, privind procedura insolventei, adunarea creditorilor va fi convocata si prezidata de administratorul judiciar sau, dupa caz de catre lichidator. Secretariatul sedintelor adunarilor creditorilor este in sarcina administratorului judiciar sau, dupa caz, a lichidatorului.

Potrivit legii, insolventa reprezinta acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.

Legea insolventei prevede o procedura generala si o procedura simplificata a insolventei, facand referire la starea de insolventa vadita si la cea iminenta.

Astfel, starea de insolventa este vadita atunci cand debitorul nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori, in termen de 30 de zile de la scadenta, iar starea de insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.

Conform legii 85/2006 privind procedura insolventei, procedura simplificata reprezinta procedura prin care un debitor care indeplineste conditiile prevazute la art. 1 alin. 2 intra in procedura de faliment, fie o data cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 zile, perioada in care vor fi analizate elementele alaturate in lege.

Procedura generala este procedura reglementata din aceasi lege, prin care un debitor care indeplineste conditiile la art. 1 alin. (1), fara a le indeplinii simultan si pe cele de la art. 1 alin. (2), intra dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara sau doar in procedura de faliment.

Cererea unuia dintre creditori pentru deschiderea procedurii este promovata, fara indoiala, in interesul individual al acestuia, dar admiterea acestei cereri profita tuturor creditorilor. Unul sau mai multi creditori, detinand inpreuna cel putin 20 procente din valoarea totala a creantelor cuprinse in tabelul definitive pot propune un plan de reorganizare.

Rolul important al comitetului creditorilor în alte legislaţii, acela de participant activ în cadrul procedurii insolvenţei, cu o remarcabilă putere decizională, precum şi experienţa practică a judecătorilor-sindici din România de a consulta comitetul creditorilor la luarea deciziilor în cadrul procedurii, au determinat modificarea legislaţiei româneşti în domeniul insolvenţei în sensul aducerii în prim plan a acestei entităţi, acordându-i puteri sporite şi un rol central în cadrul procedurii.

Insolventa debiorului este asimilata cu starea de incetare a platilor acestuia, adica neputinta comericantului de a plati la termen datoriile comerciale. Cu alte cuvinte, incapacitatea comerciantului de a onora plata datoriilor sale provenite din operatiunile desfasurate in cadrul activitatii comerciale nu echivaleaza cu starea de insolvabilitate intrucat acestea implica insuficienta activului in raport cu pasivul patrimonial, adica “neputinta concomitenta de a putea acoperii tot pasivul existent la acea epoca cu produsul activului debitorului”.

Conform art. 31 din Legea nr. 85/2006, orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii impotriva unui debitor prezumat in insolventa poate formula o cerere introductive. In conceptia legiuitorului, creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei este creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 zile. (art. 3 pct. 6).

Aceasta definitie legala este insa incomplete deoarece nu orice creditor aflat intr-o astfel de situatie poate solicita instantei de judecata deschiderea procedurii insolventei impotriva debitorului sau, ci numai acel creditor a carui creanta atinge valoarea-prag prevazuta de lege. Aceasta este de 10.000 RON, iar pentru salariati, de 6 salarii medii pe economie.

Comitetul creditorilor, este în fapt, organul executiv al adunării creditorilor, reprezentând interesul acestora în cadrul procedurii. Deşi comitetul creditorilor are calitatea de participant în cadrul legii privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului alături de adunarea creditorilor, rolul său este unul insignifiant, având atribuţii limitate. Potrivit legii, atribuţiile comitetului sunt limitate la posibilitatea de a analiza situaţia debitorului şi rapoartele administratorului judiciar, de a introduce acţiuni în anularea actelor frauduloase (dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o face la solicitarea de ridicare a dreptului de administrare al debitoarei) şi la asistenţa acordată judecătorului-sindic în cursul activităţii sale, dacă acesta o solicit.

Creditorii se pot opune deschiderii procedurii la cererea debitorului. “Admitand opozitia, judecatorul-sindic va putea pastra deschisa procedura insolventei cu consecinta calificarii cererii debitorului de deschidere a procedurii ca fiind premature, sau va putea revoca incheierea de deschiderea a procedurii… reaua-credinta a debitorului trebuie sa fie dovedita de creditorul care se opune la deschiderea procedurii insolventei” (art. 32 alin.(2)).

In sensul legii, convocarea creditorilor va trebui sa cuprinda ordinea de zi a sedintei. Creditorii pot fi reprezentati in adunare prin imputerniciti cu procura speciala autentica sau, in cazul creditorilor bugetari si al celorlalte persoane juridice, cu delegatie semnata de conducatorul unitatii. De asemenea exista posibilitatea pentru creditori de a vota si prin corespondenta.

În actuala reglementare, nu numai deciziile importante privind strategia de urmat în cadrul procedurii şi modalitatea de valorificare a patrimoniului debitorului se iau de către adunarea creditorilor, ci şi alte decizii, de importanţă minoră. Pentru a fi valabil constituite, şedinţele adunării creditorilor se ţin în prezenţa titularilor de creanţe reprezentând cel puţin 30% din totalul valorii acestora, iar în practică acest cvorum este foarte greu de îndeplinit, mai ales atunci când există o mare dispersie a creanţelor sau creditorii deşi notificaţi, nu se prezintă.

Pentru necesitatile procedurii, judecatorul-sindic va desemna, pe baza propunerii reditorilor, un presedinte al comitetului creditorilor. Comitetul creditorilor va fi citat in persoana presedintelui astfel desemnat, iar in lipsa, prin oricare dintre membrii comitetului creditorilor.

Se amplifica astfel rolul adunarii creditorilor si al comitetului creditorilor si se realizeaza echilibrul necesar intre interesul debitorului care beneficiaza de organe centralizate de decizie si interesul creditorilor.