Constituirea Societăților Comerciale

Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică, în care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul realizării şi împărţirii beneficiilor rezultate.

Având în vedere rolul pe care îl au societăţile comerciale în lumea contemporană, în doctrina dreptului comercial au apărut preocupări pentru o redefinire a societăţii comerciale. Astfel, societatea comercială este definită ca o întreprindere, pe care una sau mai multe persoane o organizează prin actul constitutiv, în vederea realizării de beneficii, ca subiect de drept autonom sau şi fără această însuşire, afectându-i bunurile necesare pentru a îndeplini, în condiţii de rentabilitate, actele şi faptele de comerţ specifice obiectului statutar de activitate.

Această definiţie a societăţii comerciale exprimă acea tendinţă, manifestată în doctrina dreptului comercial, de “publicizare” a unor instituţii ale dreptului comercial, tendinţă care este diferită de concepţia clasică a societăţii comerciale. Definiţia unei instituţii juridice trebuie să reţină acele elemente care exprimă trăsăturile caracteristice, de esenţă, ale instituţiei. Or, definiţia dată societăţii comerciale este vulnerabilă pentru că, pe de o parte, consideră ca element esenţial ceea ce nu are această valoare şi, pe de altă parte, nu reţine anumite elemente care exprimă esenţa acestei instituţii.

Încercările de redefinire a societăţii comerciale nu reprezintă un progres în doctrina dreptului comercial. Definiţia propusă, nu numai că este susceptibilă de obiecţii sub aspect ştiinţific, dar ea poate avea şi unele consecinţe practice negative în interpretarea dispoziţiilor legale care guvernează regimul juridic al societăţilor comerciale. Din acest motiv se consideră că definiţia tradiţională a societăţii comerciale îşi păstrează valoarea şi în condiţiile actuale. Ea reprezintă cheia de boltă a înţelegerii principiilor de constituire, organizare şi funcţionare a societăţilor comerciale.

FORMELE SOCIETĂŢII COMERCIALE

Potrivit art.2 din Legea nr.31/1990, societatea comercială îmbracă una dintre următoarele forme juridice: societatea în nume colectiv; societatea în comandită simplă; societate pe acţiuni; societate în comandită pe acţiuni; societate cu răspundere limitată.

Formele societăţii comerciale reglementate de legea noastră sunt, în general, aceleaşi, ca şi cele existente în alte ţări. Acest lucru se explică prin faptul că formele juridice ale societăţii comerciale nu sunt expresia imaginaţiei unor specialişti, ci mai degrabă rezultatul practicii îndelungate în activitatea comercială din ţările cu economie de piaţă.

Deosebirile dintre diferitele forme ale societăţii comerciale au drept criteriu întinderea răspunderii asociaţilor faţă de terţi pentru obligaţiile societăţii (art.3 din Legea nr.31/1990).

a) Societatea in nume colectiv este acea societate ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor.

b) Societatea in comandită simplă este acea societate ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi; asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa aportului lor.

c) Societatea pe acţiuni este acea societate al cărei capital social este împărţit în acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acţionarii răspund numai în limita aportului lor.

d) Societatea în comandită pe acţiuni este societatea al cărei capital social este împărţit în acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social cu răspundere nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi; asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa aportului lor.

Societatea cu răspundere limitată este societatea ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociaţii răspund numai în limita aportului lor.