Contracte Comerciale

Densitatea şi complexitatea operaţiilor pe care le implică afacerile şi căutarea permanentă de noi forme şi tehnici juridice mai eficiente se traduc printr-o diversitate de tipuri de contracte comerciale.

Contractul de vânzare-cumpărare este principalul instrument utilizat în practica comercială; contractele de intermediere (mandat, comision), contractele de finanţare a operaţiilor comerciale sunt şi ele operaţiuni importante în desfăşurarea activităţilor comerciale.

Contractul de mandat comercial

1. Particularităţi

Potrivit articolului 374 Cod comercial, mandatul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama şi socoteala mandantului. În Codul comercial se precizează numai elementele mandatului, legiuitorul nedând o definiţie clară. Pentru a ajunge la definiţia mandatului comercial, trebuie avută în vedere definiţia mandatului civil. Temeiul legal al contractului este art. 1532 şi urm. Cod civil.

Mandatul este contractul în temeiul căruia o persoană (mandant) împuterniceşte

altă persoană (mandatar) să încheie anumite acte juridice în numele şi pe seama

mandantului.

Mandatul este comercial dacă actele încheiate sunt acte comerciale; mandatul civil are ca obiect încheierea de acte civile.

Mandatul comercial prezintă următoarele caracteristici:

- are ca obiect, spre deosebire de mandatul civil, afaceri comerciale şi nu se presupune a fi gratuit (sunt afaceri comerciale oricare dintre actele enumerate în articolul 3 Cod comercial, care sunt fapte de comerţ pentru mandant);

- este un act cu titlu oneros, mandatarul fiind remunerat printr-o sumă fermă sau forfetară ori sub forma unui procent calculat la cifra de afaceri. Chiar dacă părţile nu au prevăzut în contract plata sau modalităţile de plată, mandantul datorează remuneraţie (art. 374 Cod comercial). În absenţa unei stipulaţii contractuale, remuneraţia este stabilită de instanţa de judecată.

Mandatul comercial, fiind cu titlu oneros, nu poate fi revocat în mod unilateral.

- poate fi -cu reprezentare

-fără reprezentare

aceasta nu de este esenţa mandatului, ci numai de natura lui.

- poate fi -general (pentru toate afacerile mandantului)

-special (pentru o anumită afacere)

In cazul mandatului comercial se conferă mandatarului o mai mare libertate de acţiune şi independenţă, potrivit dinamicii activităţii comerciale.

2. Condiţii de validitate

→ Condiţii de fond

Pentru a fi valabil încheiat, contractul de mandat comercial trebuie să respecte condiţiile prevăzute de articolul 948 Cod civil: consimţământul, capacitatea părţilor, obiectul contractului şi cauza.

a) Consimţământul părţilor

Fiind un contract consensual, contractul de mandat se consideră perfectat în momentul acordului de voinţă al mandatarului şi mandantului.

Mandatul poate fi:

- expres

- tacit (acceptarea mandatului rezultă din executarea lui).

b) Capacitatea părţilor

Mandatul trebuie să aibă capacitatea de a încheia el însuşi actele juridice care urmează să fie încheiate în numele său de către mandatar.

Mandatarul trebuie să aibă capacitatea de exerciţiu pentru a fi în măsură să încheie acte juridice personal, în numele şi pe seama altuia, fără însă ca legea să-i ceară şi calitatea de comerciant.

Cât priveşte calitatea voinţei, buna sau reaua-credinţă la încheierea actului juridic,

modalitatea şi locul încheierii actului juridic, se raportează la persoana reprezentantului mandatar şi la terţ.

c) Obiectul contractului

În articolul 374 Cod comercial se arată că obiectul mandatului comercial este „tratarea de afaceri comerciale”, deci obiectul contractului de mandat îl constituie faptele de comerţ.

În afara condiţiilor generale, comune tuturor contractelor (să fie determinat sau

determinabil, să fie posibil, licit, în circuitul civil etc.), în privinţa obiectului mandatului se impun următoarele precizări: mandatul are ca obiect încheierea de acte juridice de către mandatar; dacă acesta îndeplineşte şi fapte materiale, ele vor avea un caracter accesoriu (de exemplu: preluarea bunului care urmează a fi vândut de către mandatar, în numele şi pe seama mandantului); actele juridice cu caracter strict personal (de exemplu, testamentul) sau alte declaraţii strict personale nu pot fi încheiate prin mandatar.

d) Cauza (scopul) contractului de mandat

Cauza, ca element de validitate a contractului de mandat, trebuie să îndeplinească acele condiţii comune tuturor acelor acte juridice: să fie reală, licită, morală şi să nu contravină regulilor de convieţuire socială.

→ Forma contractului

Contractul de mandat se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor (solo consensu), având de regulă caracter consensual. Legea, respectiv Codul civil, nu impune o anumită formă, deoarece, potrivit articolului 1533 Cod civil, mandatul poate fi acordat în formă scrisă, verbală sau poate fi chiar tacit. Deoarece Codul comercial nu prevede reguli derogatorii de la dreptul comun înseamnă că în privinţa formei mandatului sunt aplicabile dispoziţiile din Codul civil.În practică, mandatul este exteriorizat, de regulă, printr-un înscris numit procură.

Procura are o dublă semnificaţie:

Semnifică operaţiunea juridică numită negotium prin care o persoană împuterniceşte pe altă persoană – mandatar, procurator – să încheie unul sau mai multe acte juridice în numele şi pe seama ei; din acest punct de vedere procura este un act juridic unilateral care urmează a fi acceptat de către mandatar prin executarea împuternicirii.

Semnifică mijlocul juridic numit instrumentum care dovedeşte existenţa şi, mai cu seamă, conţinutul mandatului, categoriile de acte juridice care vor fi încheiate şi limitele puterii conferite

mandatarului.