Contractele de intermediere în comerțul internațional

Notiuni - tipuri de contracte - reglementari

In conditiile in care pe planul comertului international formele si tehnicile de realizare a tranzactiilor se diversifica continuu, unele din ele avand un grad ridicat de complexitate datorita naturii operatiunilor si ariei geografice pe care se desfasoara, in tarile cu economie capitalista intermedierea, ca activitate comerciala distincta, capata un rol bine definit. Desigur, sfera ei de activitate este in functie si de natura marfurilor, de legislatia si practica din diferite tari.

Astfel, bunaoara, in Marea Britanie, brokerii constituie asociatii puternice, care poseda capitaluri insemnate, finantand tranzactiile efectuate prin intermediul lor, acordand credite cumparatorilor si avansuri exportatorilor, datorita legaturilor pe care le au cu bancile. De asemenea, unele firme de intermediere create in ultimii ani, tind la specializarea activitatii de intermediere. Asa se prezinta situatia in cazul firmei engleze creata in anul 1970, "Overseas Marketing Corporation Ltd.", care are rolul de agent comercial al intrepr. industriale ce din diferite motive nu-si creeaza compartimente proprii pentru dezvolt. comertului cu parteneri externi.

In Franta, intermedierea a luat, in ultimul timp, o forma organizata la nivel macroeconomic. Tot mai multe firme franceze producatoare pentru export recurg, pentru a patrunde pe noi piete, la serviciile societatilor de comert international (S.C.I.), reunite in Camera societatilor de comert international, cu sediul in Paris. Avand birouri de reprezentare in tarile sau zonele vizate, acestea mentin un contact permanent cu importatorii potentiali, organizeaza actiuni de promovare si tehnico-comerciale (intalniri de afaceri, expozitii si demonstratii de produse, participarea la targuri, conferinte, negocieri si redactarea de contracte pentru care li s-a incredintat mandat, etc.). Exportatorii incheie cu S.C.I, contracte pe termen mai lung (cel putin 3 ani), care pot fi reziliate daca partile nu realizeaza venitul scontat; plata serviciilor se face pe baza de comision, care se varsa pentru contractele de livrare incheiate.

Recugerea la forma de vanzare internationala prin folosirea intermediarilor este impusa fie de necesitatea de a fi introduse marfuri noi pe anumite piete, fie de majorarea substantiala a volumului de exporturi, datorita retelei comerciale de care dispun acestia; in unele tari, potrivit dreptului international, folosirea intermediarilor autohtoni este obligatorie.

Intermediari in vanzarea internationala pot fi atat persoane fizice care au calitatea de comerciant, cat si persoane juridice - societati comerciale (inclusiv societatile mixte de nationalitate straina, cu participare romaneasca).

Tipuri fundamentale de contracte de intermediere

Intermedierea internationala nu dispune intr-o masura suficienta de norme de drept uniforme; este si motivul pentru care in ultima perioada s-au depus eforturi in aceasta directie in cadrul Institutului pentru Unificarea Dreptului Privat - UNIDROIT. Pe aceasta linie, in 1979 a avut loc la Bucuresti Conferinta diplomatica UNIDROIT pentru adoptarea Conventiei internationale asupra Legii uniforme a reprezentarii in materia vanzarii comerciale internationale.

In continuare, vom expune principiile generale ale contractelor de intermediere, asa cum rezulta din dreptul national al tarilor europene, precum si cele consacrate in dreptul anglo-american.

a) Contractul de mandat comercial a cunoscut o judicioasa reglementare in dr. roman, fiind preluat din dr. civil al statelor moderne; pe masura ce relatiile comerciale s-au intensificat, iar reprezentarea in afaceri a devenit o necesitate vitala, institutia mandatului din dr. civil a fost imprumutata de dreptul comercial care se deosebeste de prima nu prin structura, ci prin functia sa.

Mandatul comercial poate fi definit ca fiind contractul prin care o persoana fizica sau juridica numita mandatar se obliga catre o alta persoana numita mandant sa indeplineasca insarcinarea primita in numele si in contul acestuia. Iata deci ca trasatura esentiala este faptul ca mandatarul nu indeplineste operatiunile de comert in numele sau, desi in cele mai frecvente cazuri, este un comerciant, ci in numele si in contul mandantului.

Spre deosebire de mandatul civil, cel comercial se caracterizeaza printr-o serie de elemente proprii:

- daca in dreptul civil mandatul poate fi legal, juridic sau conventional, mandatul comercial, in toate cazurile, se naste numai in urma unei conventii (contract), prin care se stabilesc limitele lui;

- mandatul comerc.este intotdeauna un contr.cu titlu oneros, mandantul avand oblig. sa retribuie, de regula sub forma procentuala asupra volumului afacerilor incheiate, serviciile mandatarului;

- mandatul comercial dat pentru o anumita operatie comerciala implica imputernicirea mandatarului de a face toate actele necesare executarii ei (indiferent daca partile au prevazut sau nu expres aceasta imputernicire in contractul incheiat); cu alte cuvinte, in cadrul activitatii sale, mandatarul se bucura de independenta angajand pe mandant peste prevederile mandatului expres primit, daca asemenea acte sunt necesare indeplinirii in bune conditii a afacerii care i s-a incredintat;

- daca potrivit dreptului civil revocarea mandatului se poate face de catre mandant ad nutum, mandatul comercial fiind fundamental pe un interes comun nu poate, potrivit practicii si doctrinei, sa fie revocat unilateral, decat daca se dovedesc motive intemeiate; in caz contrar, revocarea fiind socotita ca un abuz de drept, cel vinovat poate raspunde pentru daunele provocate partii lezate.