Contractul de Asigurare

Originea ideii de asigurare, cu un mic efort de imaginatie, ar putea fi inchipuita inca de la inceputuril civilizatiei uname si aceasta deoarece inca de atunci oamenii s-au aratat preocupati de prevenirea pagubelor, dar mai ales de suportarea in comun a eventualelor pagube produse din cause naturale si nu numai.

Astfel, nu putini sunt cei ce sustin existenta unor practici specifice asigurarilor, bineinteles foarte putin evaluate, care apareau in relatiile comerciale la babilonieni. 8 Acestia nu au fost insa singurii care au folosit astfel de practici. Vechii comercianti chinezi ce isi transportau marfa pe apa cautau sa previna eventualele pagube pe timpul calatoriei datorate furtunilor, actiunilor de piraterie, impartindu-si marfa transportata pe mai multe vase. Ei credeau ca in acest mod nu toata incarcatura s-ar fi scufundat sau distruc odata cu unul dintre vase si ca o parte din flota ar fi ajuns cu bine la destinatie. Pe de alta parte, comerciantii din marea Mediterana aruncau in mare o parte din incarcatura pentru salvarea macar a unei parti din marfa transportata, pierderile fiind suportate de toti participantii la transport.9

Un mod de a actiona, mai aproape de ideea de asigurare, l-a avut imparatul roman Claudius (10 i.Hr. – 54 d.Hr. ) care din dorinta de a incuraja importul de grau, si-a asumat responsabilitatea unui adevarat asigurator luand asupra sa toate pirderile, pagubele suferite de cei ce aduceau acest produs. 10

Ideea unui fond comun de asigurare din care sa se acopere eventualele prejudicii suferite de cei care cotizau la formarea acestuia a aparut cu mult timp in urma, si se pare ca pentru prima data la egipteni. 11 Continuatori ai civilizatiei egiptene, grecii, de aceeasi idee, cu ajutorul marelui lor legiuitor Solon (640 – 558 i.Hr.) au prevazut crearea unui fond comun de protectie a mestesugarilor impotriva eventualelor daune suferite de acestia.

Ceea ce se poate lesne observa ar fi faptul ca de-a lungul istoriei omenirii s-a incercat folosirea a cel putin doua metode de acoperire a prejudiciilor care puteau aparea pe timpul desfasurarii unor activitati comerciale: fie prin efortul individual al comerciantilor care isi constituiau reserve financiare proprii, anume in acest scop, fie prin reunirea mai multor personae animate de un interes comun, urmarind acoperirea daunelor suferite de membrii grupului printr-un efort financiar comun.

Bazele moderne ale unei companii de asigurari au fost puse in 1667 dupa ce, cu un an inainte, Londra a fost devastata de un incendiu ce a facut sa arda aproape 13 000 de constructii, iar nu mai putin de 100 000 de oameni au ramas fara acoperis.

Astfel, aruncand o privire retrospectiva asupra evolutiei asigurarilor, se pare ca daunele suferite in comertul realizat prin trasportul incarcaturii pe distante lungi, precum si pagubele produse de foc au ffost premisele foarte importante ce au stat la vaza dezvoltarii unui iystem al asigurarilor, care dovedindu-si utilitatea si-a extins cu mult mai mult gama de acoperire si asupra altor riscuri.

Cel mai vechi contract de asigurare care s-a conservat a fost semnat in 1347 la Genova.

Asigurarile din perspectiva celor care nu le cunosc

Evenimente naturale si accidentale. Inca multe dintre fenomenele naturii, mai ales cele imprevizibile, nu au reusit sa fie controlate de om, ceea ce face ca acesta, impreuna cu bunurile sale, sa fie supus unor riscuri naturale ce-i pot periclita sanatatea ori char viata sau/si distruge bunurile sale. Progresul tehnic al ultimului secol a facut posibila cel putin intelegerea si intr-o oarecare masura previzionarea relativa a unor astfel de calamitati.

Cu toata evolutia indiscutail pozitiva, stiinta si tehnica nu au reusit sa excluda posibilitatea producerii unor acccidente de ar putea afecta integritatea fizica, uneori chiar viata oamenilor, sau care ar putea avaria sau distruge unele bunuri.

Producerea unor astfel de evenimente naturale sau accidentale au generat in mod inevitabil preocuparea permanenta a oamenilor de a se proteja pe sine si bunurile lor impotriva acestor riscuri. 12

Formele de protectie a valorilor materiale impotriva evenimentelor naturale si accidentale. Aceste forme de protectie13 reprezinta tot atatea modalitati pe care oamenii le folosesc pentru prevenirea, contracararea prejudiciilor provocate de fenomenele naturii si accidente, iar nu in ultimul rand pentru refacerea bunurilor distruse.

Protectia bunurilor se poate realiza prin:

(a) prevenirea si evitarea riscului, urmarindu-se luare acelor masuri care sa faca imposibila producerea evenimentului si implicit aparitia unei daune

(b) masurile de previzionare care urmaresc amploarea pagubelor produse de diferite riscuri, in trecut, si frecventa producerii lor14.

(c) limitarea pagubelor provocate luandu-se toate masurile necesare pentru reducerea la minim a efectelor dezastruoase

(d) crearea de rezerve din resursele proprii in scopul autofinantarii eventualelor prejudicii aduse de unele evenimente naturale, accidentale sau sociale.

(e) asistenta poate fi o forma de protectie impotrica pagubelor

(f) trecerea riscului pe seama unei societati de asigurare este si ea o forma de protectie impotriva daunelor ce s-ar putea produce.