Contractul de Mandat

1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de mandat

A. Noţiunea contractului de mandat.

Contractul de mandat este acela prin care o persoană, numită mandant, însărcinează o altă persoană, numită mandatar, să încheie acte juridice pe seama şi în numele ei. Mandatul este reglementat în C.Civ., în art.1532-1559. Părţile contractului de mandat sunt mandantul şi mandatarul. Contractul de mandat se poate încheia între persoanele fizice, între persoanele fizice şi persoanele juridice, precum şi între persoanele juridice cu respectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă. În principiu, mandatul se naşte pe cale convenţională. Există şi situaţii în care raporturile juridice ale acestui contract sunt generate de prevederi legale. Cuvântul mandat este susceptibil de mai multe sensuri. Într-un sens, cuvântul mandat desemnează contractul care se încheie între mandant şi mandatar. Într-un alt sens, prin mandat se înţelege înscrisul care constată convenţia dintre părţi. În acest sens vorbim despre procură, împuternicire sau delegaţie.

B. Caracterele juridice ale contractului de mandat.

a. Mandatul este un contract consensual, pentru naşterea sa fiind suficient simplul acord al părţilor. Potrivit art.1533 C.Civ., mandatul poate fi chiar tacit. Pentru a proteja interesele terţilor care contractează cu mandatarul, contractul trebuie constatat printr-un înscris (procură).

b. Mandatul este un contract intuitu personae, deoarece el se bazează esenţialmente pe încrederea pe care mandantul o are în mandatar.

c. Ca regulă generală, contractul de mandat este cu titlu gratuit. Părţile pot deroga de la această regulă stipulând în favoarea mandatarului o retribuţie, caz în care mandatul devine cu titlu oneros.

d. În măsura în care contractul de mandat este gratuit, el îmbracă forma unui contract unilateral. Dacă în favoarea mandatarului s-a stipulat o retribuţie, mandatul devine sinalagmatic, deoarece el dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi, şi anume: pentru mandatar obligaţia de a îndeplini însărcinarea primită, iar pentru mandant de a plăti retribuţia mandatarului.

e. Contractul de mandat necesar desemnarea reprezentantului fiscal trebuie sa contina:

- date privind identificarea partilor contractante;

- obiectul contractului de mandat;

- obligatia reprezentantului fiscal de a raspunde solidar cu mandantul în ceea ce priveste obligatiile declarative si de plata a impozitului pe venit rezultate din aplicarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 493/2002, cu modificarile si completarile ulterioare;

- perioada pentru care se încheie contractul de mandat;

- conditiile de încetare a contractului de mandat;

- clauza de reziliere a contractului de mandat;

- data încheierii contractului de mandat;

- semnaturile.

2. Condiţiile de validitate ale contractului de mandat

A. Capacitatea părţilor.

Mandatarul trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină. De asemenea, mandantul va trebui să fie el însuşi capabil să încheie personal actul pentru care l-a împuternicit pe mandatar, deoarece respectivul act juridic îi va profita şi va suporta consecinţele acestuia. Capacitatea mandantului se va determina în funcţie de natura juridică care face obiectul contractului de mandat. Astfel, dacă este vorba despre un act de administrare, mandatul va putea fi dat chiar de către un minor cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Dacă se are în vedere încheierea unui act de dispoziţie, mandantul va trebui să aibă capacitate de exerciţiu deplină. În situaţia în care mandatul este cu titlu oneros, mandantul trebuie să aibă capacitate deplină, chiar dacă actul juridic ce trebuie încheiat de mandatar este unul de conservare sau administrare.