Efectele drepturilor copilului în privința contractului de vânzare prin corespondență. Studiu de caz - cauza dinamic medien, c-244-06

„Libera circulaţie a mărfurilor – Articolul 28 CE – Măsuri cu efect echivalent – Directiva 2000/31/CE – Reglementare naţională care interzice vânzarea prin corespondenţă de videograme care nu au făcut obiectul unui control şi al unei clasificări de către autoritatea competentă în scopul protecţiei minorilor şi care nu conţin o indicaţie, provenind de la această autoritate, a vârstei începând de la care aceste videograme pot fi vizionate – Videograme importate dintr un alt stat membru care au fost controlate şi clasificate de către autoritatea competentă din acel stat şi care conţin o indicaţie a limitei de vârstă – Justificare – Protecţia copilului – Principiul proporţionalităţii”.

Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte interpretarea articolelor 28 CE şi 30 CE, precum şi a Directivei 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă (Directiva privind comerţul electronic).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Dynamic Medien Vertriebs GmbH (denumită în continuare „Dynamic Medien”), pe de o parte, şi Avides Media AG (denumită în continuare „Avides Media”), pe de altă parte, două societăţi de drept german, în legătură cu vânzarea de către aceasta din urmă, în Germania şi prin corespondenţă pe internet, de videograme provenind din Regatul Unit care nu făcuseră obiectul unui control şi al unei clasificări de către o autoritate regională superioară sau de către un organism naţional de autoreglementare voluntară în scopul protecţiei minorilor şi care nu conţin indicaţia, provenind de la această autoritate sau de la acest organism, a vârstei începând de la care aceste videograme pot fi vizionate.

Avides Media vinde suporturi video şi audio prin corespondenţă prin intermediul site ului său internet şi al unei platforme de comerţ electronic.

Acţiunea principală se referă la importul de către această societate, din Regatul Unit către Germania, de benzi desenate japoneze denumite „anime” în format DVD sau casetă video. Înainte de a fi importate, acestea au făcut obiectul unui control de către British Board of Film Classification (Comisia Britanică pentru Clasificarea Filmelor, denumită în continuare „BBFC”). Aceasta a verificat, aplicând dispoziţiile privind protecţia minorilor în vigoare în Regatul Unit, care este publicul căruia i se adresează aceste videograme, şi le a clasificat în categoria „interzis persoanelor sub 15 ani”. Pe aceste videograme este aplicat un autocolant al BBFC care indică faptul că pot fi vizionate de adolescenţi de 15 ani sau mai mult.

Dynamic Medien, care este un concurent al Avides Media, a iniţiat o procedură privind măsurile provizorii în faţa Landgericht Koblenz, urmărind ca acestei din urmă societăţi să îi fie interzisă vânzarea prin corespondenţă de astfel de videograme. Potrivit Dynamic Medien, Legea privind protecţia minorilor interzice vânzarea prin corespondenţă de videograme care nu au făcut obiectul, în Germania, al unui control în conformitate cu această lege şi care nu conţin o indicaţie privind vârsta începând de la care pot fi vizionate, rezultând dintr o decizie de clasificare provenind de la o autoritate regională superioară sau de la un organism naţional de autoreglementare (denumită în continuare „autoritatea competentă”).

Instanţa a considerat că vânzarea prin corespondenţă de videograme conţinând doar o indicaţie a vârstei limită provenind de la BBFC este contrară dispoziţiilor Legii privind protecţia minorilor şi constituie un comportament anticoncurenţial.

Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanţa de trimitere solicită să se stabilească dacă principiul liberei circulaţii a mărfurilor în sensul articolelor 28 CE-30 CE, acesta din urmă coroborat, dacă este cazul, cu prevederile Directivei 2000/31, se opune unei reglementări naţionale precum cea în cauză în acţiunea principală, care interzice vânzarea şi cesiunea prin corespondenţă de videograme care nu au făcut obiectul unui control şi al unei clasificări de către autoritatea competentă în scopul protecţiei minorilor şi care nu conţin o indicaţie, provenind de la această autoritate, a vârstei începând de la care pot fi vizionate.

În ceea ce priveşte cadrul juridic naţional în care se înscrie cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare, guvernul german susţine că interdicţia de vânzare prin corespondenţă de videograme necontrolate nu este absolută. În realitate, acest tip de vânzare ar fi conform dreptului naţional atunci când se garantează că un adult a făcut comanda şi că livrarea produsului în cauză către copii sau către adolescenţi este împiedicată în mod eficace.

În acest context, se pune problema definiţiei, în ordinea juridică naţională, a noţiunii de vânzare prin corespondenţă. Legea privind protecţia minorilor ca „orice operaţiune cu titlu oneros efectuată prin comanda şi expedierea unui bun pe cale poştală sau electronică fără contact personal între persoana care face livrarea şi cumpărător ori fără să se garanteze, prin măsuri tehnice sau prin alte măsuri, că marfa trimisă nu va fi livrată unor copii sau adolescenţi”.

Avides Media, guvernul Regatului Unit şi Comisia Comunităţilor Europene consideră că reglementarea în cauză în acţiunea principală constituie o măsură cu efect echivalent unor restricţii cantitative, interzisă, în principiu, de articolul 28 CE. Potrivit guvernului Regatului Unit şi Comisiei, respectivul regim ar fi totuşi justificat din motive ce ţin de protecţia minorilor.

În jurisprudenţa sa, Curtea a calificat de asemenea drept măsuri cu efect echivalent, interzise de articolul 28 CE, dispoziţiile naţionale care supun un produs, fabricat şi comercializat în mod legal într un alt stat membru, unor controale suplimentare, sub rezerva excepţiilor prevăzute sau admise de dreptul comunitar