Impozitul pe Profit

Impozite – notiuni generale

Continutul si rolul impozitelor

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile persoanelor fizice sau juridice, cu caracter obligatoriu si cu titlu nerambursabil, la dispozitia statului si care nu presupune o contraprestatie din partea acestuia.

Potrivit art. 138 alin. 1 din Constitutia Romaniei, impozitele datorate bugetului de stat se stabilesc numai prin lege.

Caracterul obligatoriu presupune ca plata impozitelor catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si juridice care realizeaza venituri din: salarii, profit, veniturile realizate de liber profesionisti, etc.

Rolul principal al impozitelor datorate statului este acela de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.

Pe plan social, rolul impozitelor este de redistribuire a unei parti din produsul intern brut intre clasele si paturile sociale, intre persoanele fizice si cele juridice.

Limita impozitelor este influentata de factori externi si interni, printre care pot fi mentionati:

a) din categoria factorilor externi mentionam: nivelul produsului intern brut pe locuitor; nivelul mediu al impozitului si progresivitatea impunerii; prioritatile stabilite de catre stat in ce priveste destinatia resurselor financiare concentrate la dispozitia sa; natura institutiilor politice.

b) in cadrul factorilor interni care influenteaza limita impozitelor locul cel mai important il ocupa progresivitatea cotelor de impunere, precum si modul de determinare a materiei impozabile.

Principiile de impozitare

Impunerea reprezinta un complex de masuri si operatii ce au ca scop stabilirea impozitului datorat statului. Aceasta are atat o latura de natura politica, cat si una de ordin tehnic (concretizata in metodele si tehnicile utilizate pentru stabilirea marimii obiectului impozabil si a cuantumului impozabil).

Prin latura politica se urmareste ca fiecare impozit sa raspunda unor anumite cerinte si sa fie in concordanta cu anumite principii.

Potrivit lui Adam Smith, reprezentant de seama al economiei politice clasice din sec. XVIII-XIX, la baza politicii fiscale a statului ar trebui sa stea mai multe principii si anume:

a) principii de echitate fiscala, presupun impunerea diferentiata a veniturilor si scutirea de plata impozitelor persoanelor cu venituri mici, adica stabilirea unui minim impozabil.

Un rol deosebit in respectarea echitatii fiscale il are felul impunerii utilizate: impunere in suma fixa sau impunere in cota procentuala (care poate fi in cote proportionale, progresive si regresive).

Cea mai des intalnita forma de impunere este cea in cote procentuale, aceasta utilizandu-se atat in cazul impozitelor directe, cat si in cazul impozitelor indirecte;

b) principiile certitudinii impunerii, presupun ca marimea impozitelor datorate de fiecare persoana fizica sau juridica sa fie certa si nu arbitrara, iar termenele si modalitatea de plata sa fie clare pentru toti contribuabilii;

c) principii de politica fiscala, presupun realizarea incasarii impozitelor cu minimum de cheltuieli.

Introducerea unui impozit impune ca acesta sa aiba un randament fiscal ridicat, sa fie stabil si elastic.

Pentru ca un impozit sa aiba un randament fiscal ridicat, trebuie indeplinite anumite conditii si anume:

- impozitul sa aiba caracter universal, adica sa fie platit de toate persoanele fizice si juridice, care obtin venituri;

- sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere a unei parti din baza impozabila;

- volumul cheltuielilor privind stabilirea bazei impozabile, calcularea si perceperea impozitelor sa fie cat mai redus.

Un impozit este considerat stabil atunci cand randamentul ramane constant de-a lungul ciclului economic, adica atunci cand nu este influentat de volumul productiei si al veniturilor atat in perioadele de crestere economica, cat si in cele de criza.

Elasticitatea impozitului se refera la adaptarea acestuia la necesitatile de venituri ale statului.

d) principii de politica economica

Prin introducerea unui impozit statul nu urmareste numai procurarea de venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice, ci si folosirea acestuia ca mijloc de stimulare sau de reducere a productiei sau consumului unor marfuri, precum si de restrangere sau extindere a relatiilor comerciale cu alte tari.

e) principii social-politice

Prin politica fiscala promovata de unele state se urmareste realizarea unor obiective de ordin social-politic, ca de exemplu mentinerea influentei partidului de guvernamant in mijlocul unor categorii sociale.

Clasificarea impozitelor

In practica financiara se intalneste o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai ca forma, ci si in ceea ce priveste continutul.

a) dupa trasaturile de fond si forma, deosebim:

1.impozite directe, care la randul lor pot fi:

reale (impozitul pe cladiri, impozitul pe venitul agricol, etc.)

personale – impozitul pe venit

2.impozite indirecte: accize, taxa pe valoarea adaugata, taxe vamale, taxe de timbru si inregistrare, etc.

b) dupa obiect, deosebim:

1.impozite pe venit

2.impozite pe cheltuieli

c) dupa scopul urmarit:

1.impozite financiare

2.impozite de ordine