Organizarea Persoanei Juridice

1. Conceptul de organizare a firmei

Organizarea firmei consta in stabilirea si delimitarea proceselor de munca fizica si intelectuala, a componentelor acestora ( miscari, timpi, operatii, lucrari, sarcini etc.), precum si gruparea lor pe posturi, formatii de munca compartimente etc., corespunzator anumitor criterii manageriale, economice, tehnice si sociale, in vederea realizarii in cele mai bune conditii a obiectivelor previzionate.

Organizarea manageriala are o sfera larga de cuprindere. Ea se refera, in primul rand, la organizarea ansamblului activitatilor unei firme si, in al doilea rand, la organizarea diferitelor activitati componente ( cercetare-dezvoltare, aprovizionare, desfacere etc.). Organizarea manageriala in cadrul firmelor are drept scop asigurarea unei combinari cat mai rationale a resurselor existente (materiale, umane, financiare), stabilirea precisa a atributiilor si sarcinilor ce revin salariatilor, constituirea unui cadru structural care sa asigure ordinea necesara unei activitati eficiente.

Organizarea manageriala se bazeaza pe diviziunea muncii pe verticala, care asigura stabilirea unor niveluri de autoritate si relatiilor dintre ele si pe diviziunea muncii pe orizontala, care conduce la precizarea si fixarea atributiilor si sarcinilor ce revin salariatilor.

2. Definirea organizarii procesuale a firmei

Organizarea manageriala este subordonata realizarii obiectivelor previzionate. Obiectivele firmei stabilite ca urmare a procesului de previziune pot fi privite drept caracterizari cantitative si calitative ale scopurilor urmarite de firme. Ele se pot imparti in functie de sfera de cuprindere si de importanta in mai multe categorii:

- obiective fundamentale, care exprima principalele scopuri urmarite de firma in ansamblul sau;

- obiective derivate de gradul I (principale), care se deduc din obiectivele fundamentale, la realizarea lor participand un numar mare de salariati, care realizeaza procese de munca importante;

- obiective derivate de gradul II (secundare), care se deduc din obiectivele derivate principale; sunt caracterizate printr-o definire mai concreta, iar la realizarea lor sunt antrenate procese de munca restranse;

- obiective specifice, prin care se determina lucrarile si actiunile ce se folosesc pentru realizarea obiectivelor derivate;

- obiective individuale, prin care se concretizeaza obiectivele specifice pe salariati.

Obiectivele firmei sunt stabilite pentru a fi realizate. In vederea realizarii obiectivelor se initiaza si elaboreaza un ansamblu de procese si actiuni care trebuie desfasurate intr-o anumita ordine, procedandu-se la organizarea de ansamblu a firmei, in cadrul careia un loc important il detine organizarea procesuala.

Organizarea procesuala consta in descompunerea proceselor de munca fizica si intelectuala in elementele componente (operatii, timpi, miscari etc.), insotita de analiza acestora, in scopul regruparii lor in functie de nivelul obiectivelor la realizarea carora participa. In procesul de organizare se mai tine seama si de omogenitatea si/sau complementaritatea lor, nivelul si natura pregatirii personalului care le realizeaza, precum si specificul metodelor, tehnicilor si instrumentelor folosite, in scopul realizarii obiectivelor cu o eficienta sporita.

Semnificatia organizarii procesuale consta in faptul ca, cu ajutorul ei, se contureaza, ordoneaza si se antreneaza ansamblul de procese de munca fizica si intelectuala ce se desfasoara in cadrul firmei. In ce priveste rezultatele organizarii procesuale, acestea se concretizeaza in delimitarea si definirea functiilor firmei, precum si a componentelor acestora, respectiv activitatile, atributiile si sarcinile. Necesitatea organizarii procesuale a activitatii intreprinderii este impusa de complexitatea proceselor de munca fizica si intelectuala, fapt care intr-o abordare stiintifica a lor sa impuna descompunerea ansamblului in partile componente, studierea acestora in conditii de iteractiuni, constituirea de subansambluri perfectionate care sa asigure ansamblului o functionare superioara.

Functiunea intreprinderii, componenta a organizarii procesului consta in ansamblul activitatilor omogene, asemanatoare sau (si) complementare, efectuate de salariati de o anumita specialitate cu folosirea unor metode si tehnici specifice, orientate spre realizarea acelorasi obiective derivate principale ( de gradul I ).

La randul ei, fiecare functiune se imparte in mai multe activitati.

Prin activitate se intelege acea componenta a organizarii procesuale care consta in ansamblul atributiilor omogene ce se indeplinesc de catre salariatii ce poseda cunostinte de specialitate dintr-un domeniu mai restrans, in vederea realizarii unor obiective derivate secundare ( de gradul II ). Comparativ cu functiunea, activitatea are o sfera de cuprindere mai redusa, iar procesele de munca se caracterizeaza printr-un grad de omogenitate mai ridicat, fapt care implica omogenitate mai pronuntata in privinta salariatilor implicati.

In cadrul fiecarei activitati sunt grupate mai multe atributii. Prin atributie ca o componenta a organizarii procesuale se intelege ansamblul sarcinilor precis conturate, care se executa periodic si uneori continuu, de personal cu cunostinte specifice unui domeniu restrans si care ajuta la relizarea unui obiectiv specific.

Sarcina, element component al atributiei si implicit al organizarii procesuale, reprezinta o componenta de baza ( elementara ) a unui proces de munca complex sau simplu, desfasurat cu scopul realizarii unui obiectiv individual si care, de regula, se atribuie unei singure persoane. Sarcina are o anumita autonomie operationala.