Reglementarea Normativă și Utilizarea Economică a Contractului de Lohn

Prelucrarea în lohn constă într-o afacere economică internaţională desfăşurată pe baza contractuală între două firme din ţări diferite în care una execută contra unei retribuţii în bani sau natură un produs la comandă dupa modelele, desenele şi, de regulă cu materiile prime şi materialele celeilalte firme, care îi păstrează dreptul de a comercializa produsul respectiv sub marca proprie .

Firma care lansează comanda se numeşte ordonator (importator sau beneficiar), iar firma care realizează produsul, îndeplineşte rolul de executant şi, în mod convenţional, este numit exportator sau operator.

Diferenţierea sa de operaţiunile clasice de import-export se realizează chiar prin obiectul operaţiunii, care îl constituie prelucrarea materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, aparţinând, de regulă, importatorului, de către exportator. Prelucrarea în lohn îmbină caracteristicile operaţiunilor comerciale cu cele ale producţiei, şi, într-o anumită măsură, cu cele ale cooperării industriale.

În teoria economică cât şi în practică, în funcţie de poziţia unei ţări în raport cu operaţiunile de prelucrare se poate vorbi despre două forme ale acesteia:

1. Lohn activ (export de manoperă);

2. Lohn pasiv (import de manoperă).

CAPITOLUL 1: CADRUL GENERAL DE REGLEMENTARE A CONTRACTULUI

Deosebita dezvoltare a lohn-ului în ţara noastră a condus la necesitatea apariţiei unei legi care să reglementeze această activitate.

Cadrul legislativ, ce reglementează lucrul în lohn al întreprinderilor cu partenerii străini, este imperfect. Acest fapt se datorează următorilor factori:

• Nu există un concept bine structurat al formei relaţiilor dintre întreprinderile autohtone şi parteneri străini.

• Schimbările frecvente ale cadrului legislativ cauzează mari probleme.

• Se schimbă permanent procedura de control a intrării şi a consumului de materiale, forma juridică de utilizare a utilajelor introduse în ţară de către partener.

• Procedurile vamale (prezentarea declaraţiei vamale, sigilarea, devămuirea pe teritoriul întreprinderii) sunt foarte birocratice şi costisitoare.

Deosebita dezvoltare a lohn-ului în ţara noastră a condus la necesitatea apariţiei unei legi care să reglementeze această activitate.

În cazul perfecţionării active, pentru materialele importate în vederea transformării şi exportului nu se plăteşte taxă vamală sau taxa vamală se restituie la export.

În cazul perfecţionării pasive, la importul produselor finite este supusă taxei vamale numai partea din valoarea produsului finit minus valoarea materialului trimis în străinătate, în vederea trimiterii şi remiterii în ţara de origine.

CAPITOLUL 2: PRINCIPIILE DE DREPT CE STAU LA BAZA UNUI CONTRACT

Schimburile comerciale internaționale şi dezvoltarea continuă a acestora implică existenţa unor reglementări sub forma legilor, convențiilor, tratatelor, instrumente juridice care să asigure comercianților si respectiv relațiilor comerciale stabilitate şi securitate juridică.

Procesul de elaborare a unor reglementari uniforme în materia comerțului internațional se desfăşoară nu numai în sfera relațiilor directe dintre state, dar cel mai adesea sub auspiciile unor organizații internaționale.

Contractul de prelucrare în lohn este instrumentul juridic prin care se realizează operațiunile, atât în sfera relațiilor comerciale propriu-zise, cât şi a celor de cooperare economică şi tehnico-științifică internaționala. Crearea unui regim juridic care prin uniformitate şi armonizare să depășească greutățile şi incertitudinile care împiedicau relațiile comerciale este o condiție sine-qua-non pentru garantarea şi dezvoltarea comerțului internațional şi a progresului economic.

Principiile fundamentale ale prelucrării în regim de lohn sunt următoarele:

• Principiul libertăţii comerţului: Asigură participarea activă şi neîngrădită la schimburile internaţionale de mărfuri şi servicii.

În contextul relaţiilor economice, principiul libertăţii comerţului este consacrat de Constituţia României din 1991, revizuită în 2003. Prin textul art. 135 alin. (2) lit. a) se prevede că statul trebuie să asigure libertatea comerţului pe baza egalităţii de şanse a comercianţilor. Pentru exercitarea comerțului se cere ca persoanele să aibă calitatea de comerciant şi obiectul de activitate să prevadă efectuarea de acte de comerţ internaţional.

Libertatea comerţului, fiind un principiu de drept internaţional public, nu exclude controlul statului, în condiţiile legii, prin intermediul taxelor, impozitelor şi a licenţelor de import-export .

• Principiul concurenţei loiale: Se aplică între persoanele care exercită o activitate asemănătoare. Interzicerea concurenţei poate rezulta din lege sau din contract.

Protecţia efectivă împotriva concurenţei neloiale este prevăzută de Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 1883, cu revizuirile şi completările ulterioare.

• Principiul libertăţii convenţiilor: Voinţa juridică a participanţilor la raporturile de comerţ internaţional se exprimă, în principal, prin intermediul contractelor. Puterea de decizie a părţilor în contractele internaţionale este configurată de principiul libertăţii convenţiilor. În comparaţie cu dreptul comun , puterea de decizie a părţilor în relaţiile comerciale internaţionale prezintă valenţe suplimentare.

• Principiul lex voluntatis: Corespunde exigenţelor comerţului internaţional, permiţând să adapteze contractul la situaţia existentă pe diferite pieţe străine. În determinarea legii aplicabile contractului, principiul lex voluntatis contribuie la uniformizarea soluţiilor conflictuale în materia contractelor .