Restrucutarea Sistemului Financiar Bancar în România

În ceea ce priveste contextul economic mondial în care evolueaza economia româneasca, în lucrare se face referire la evolutia economiilor europene în curs de aderare la Uniunea Europeana. Politia de comert exterior a României dovedeste adaptarea mecanismului de comert exterior la schimbarea în plan intern si international.

Politica monetara reprezinta obiectivul strategiei economice iar problemele monetar-financiare se afla în centrul atentiei politicii globale, deoarece au efecte multiple asupra pozitiei tarii în raport cu alte state. Fata de situatia în care se afla economia, important este sa se regândeasca politicile aplicate, sa se produca schimbarile necesare.

Pentru realizarea echilibrului macroeconomic este necesara obtinerea unei stabilitati monetare. Se poate vorbi de stabilitate macroeconomica numai atunci când la nivelul microeconomic al agentilor operatori, situatia este buna sau foarte buna iar relatiile economice si financiare între acestia se desfasoara în mod nermal. Stabilitatea monetar-valutara este înca foarte fragila în economia româneasca si se impune a fi integrata în procesul de asigurare a unui echilibru optim în economia româneasca acutala constituind totodata o componenta principala a procesului de depasire a dezechilibrului din economia României.

Referitor la corelatia dintre politica monetar financiara si stabilitatea macroeconomica în România se poate spune ca n-ar fi existat un echilibru economico financiar prin aplicarea unei terapii de soc în 1990 datorita efortului social de a achita datoria externa în anii 80, datorita structurii centralizate a economiei românesti si datorita reducerii pietei externe a României cu 60% (desfiintarea CAER-ului datoriile Irakului fata de România, criza din Iugoslavia).

Crearea unui cadru institutional si legal bine pus la punct normalizarea relatiilor cu Fondul Monetar International si alte institutii financiare internationale si încheierea aranjamentelor Stand-bz au dat credibilitate procesului de reforma din România.

Factorul esential de crestere a sectorului privat în reprezinta privatizarea bancilor din România. Odata cu angrenarea economiei românesti spre economia de piata, unul dintre sectoarele caruia I s-a acordat prioritate a fost si cel financiar-bancar în care a avut loc un proces de restructurare. Reodrma sectorului financiar bancar vizeaza organizarea interna si internationala si relatiile dintre banci si agentii economici, relatiile dintre bancile comerciale. Politica dobânzilor si a creditelor.

Elaborarea strategiei fiecarei banci comerciale se poate face numai pe baza unei riguroase evaluari interne care trebuie sa cuprinda gradul de capitalizare si privatizare, nivelul resurselor, structurile functionale si organizatorice, implicarea pe piata capitalului, pregatirea persoanlului conform unor viziuni pe termen lung.

Activitatea bancara tinde si va capata în viitor în România dimensiunile unei industrii bancare.

Datorita rolului vital pe care îl are creditul în sustinerea întreprinderilor pentru depasirea fazelor descendente ale evolutiei economice a fost necesara adoptarea unei legislatii care sa reglementeze sistemul de creditare. Astfel, pentru realizarea functiei creditul de redistribuire a resurselor banesti disponiblie a fost adoptata Legea numarul 33/1991 privind activitatea bancara.

În ceea ce priveste deschiderea României spre lume, premiza pentru acordarea de credite de catre organismele financiar bancare internationale se observa ca economia româneasca a continuat sa functioneze într-un climat de interventionism persitent al statului prin îmbinarea greoaie a preturilor impuse de administratie la numeroase