Societatea în Nume Colectiv

Capitolul I

Noţiunea societăţii în nume colectiv

1.1. Noţiunea societăţii în nume colectiv

Societatea în nume colectiv este cea mai veche formă de societate comercială. Ea cuprinde un număr mic de asociaţi care, de obicei, sunt persoane care se cunosc bine între ele (rude, prieteni).

Această formă de societate este potrivită pentru realizarea unor afaceri mici, în care asociaţii realizează activitatea şi îşi asumă toate riscurile.

Datorită structurii sale, societatea în nume colectiv este considerată forma tipică a societăţilor comerciale.

1.2. Definiţia societăţii în nume colectiv

Legea nr. 31/1990 cuprinde anumite elemente care exprimă esenţa societăţii în nume colectiv. Potrivit art. 3 din lege, societatea în nume colectiv este acea formă de societate ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor.

Pe baza definiţiei generale a societăţii comerciale şi a dispoziţiilor legale menţionate, societatea în nume colectiv se poate defini ca o societate constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multor persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfăşura o activitate comercială, în scopul împărţirii profitului rezultat şi în care asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii.

Din definiţia dată rezultă caracterele acestei societăţi:

a) asocierea se bazează pe încrederea deplină a asociaţilor. În societatea în nume colectiv, asocierea are un caracter intuitu personae. Acest caracter determină unele particularităţi ale funcţionării societăţii;

b) capitalul social este divizat în părţi de interes, care nu sunt reprezentate prin titluri. Părţile de interes sunt, în principiu, netransmisibile;

c) obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor.

1.3. Problema calităţii de comerciant a asociaţilor societăţii în nume colectiv

În concepţia tradiţională, asociaţii societăţii în nume colectiv erau consideraţi ca fiind ei înşişi comercianţi. Societatea în nume colectiv era socotită o asociere între comercianţi, care fac comerţ sub numele lor colectiv.

Această concepţie nu are suport legal în reglementarea actuală a societăţilor comerciale. Dispoziţiile Codului comercial, potrivit cărora asociaţii în nume colectiv puteau fi declaraţi în faliment pentru datoriile societăţii nu constituiau nici ele un argument. Soluţia legii se întemeia pe răspunderea nelimitată şi solidară a acestor asociaţi, iar nu pe calitatea lor de comerciant.

Asociaţii societăţii în nume colectiv exercită comeţul pentru societate, iar nu în nume propriu. Beneficiind de personalitate juridică, societatea în nume colectiv singură are calitatea de comerciant.

În concluzie, prin participarea la constituirea unei societăţi în nume colectiv, asociaţii nu dobândesc calitatea de comerciant.

Capitolul II

Constituirea societăţii în nume colectiv

2.1. Noţiuni generale

Societatea în nume colectiv se constituie potrivit regulilor stabilite de Legea nr. 31/1990.

La baza constituirii societăţii se află constractul de societate, iar pentru constituirea societăţii trebuie îndeplinite formalităţile prevăzute de lege.

2.2. Contractul de societate

Contractul de societate trebuie să se încheie în formă autentică şi să cuprindă elementele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit Legii nr. 30/1990, asociaţii unei societăţi în nume colectiv pot fi atât persoane fizice, cât şi persone juridice. Întrucât şi persoanele juridice pot fi asociaţi, înseamnă că şi societăţile comerciale, indiferent de forma lor, pot avea calitatea de asociaţi ai socieăţii în nume colectiv.