Abuz de Poziție Dominantă

Introducere

Concurenţa şi comerţul interstatal în cadrul (interiorul) Uniunii Europene pot fi afectate în sens negativ nu numai de “carteluri” (acordurile între întreprinderi, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate), ci şi de către “poziţiile dominante”, adică de către întreprinderile situate pe poziţii de cvasimonopol.

Din această cauză s-a avut în vedere controlarea poziţiei economice puternice a celor capabili de a domina piaţa, concomitent cu urmărirea avantajelor decurgând dintr-o asemenea poziţie.

Definire

Aproape toate legile concurenţei au unele prevederi referitoare la abuzul de poziţie dominantă. Majoritatea legilor europene, inclusiv cea a Uniunii Europene, conţin o prevedere expresă care interzice abuzul de poziţie dominantă. Totuşi, acestea includ rareori o definiţie a ceea ce înseamnă abuzul de poziţie dominantă, însa multe dintre ele enumeră exemple de comportamente care pot fi considerate ilegale.

Articolul 82 din Tratat declară ca fiind incompatibil cu piaţa comună orice abuz din partea uneia sau mai multor întreprinderi de poziţia dominantă în piaţa comună ori într-o parte substanţială a ei, în măsura în care el afectează comerţul dintre state, un astfel de abuz constând în special în :

a) Impunerea în mod direct sau indirect de preţuri de vânzare sau de cumpărare neechitabile sau de alte condiţii comerciale incorecte ;

b) Limitarea producţiei, pieţei de desfacere ori a dezvoltărilor tehnice în prejudiciul beneficiarilor lor;

c) Aplicarea de condiţii diferite tranzacţiilor echivalente încheiate cu alţi parteneri comerciali, situându-i, prin aceasta, într-un dezavantaj concurenţial;

d) Determinarea încheierii de contracte cu condiţia acceptării de către celelalte părţi a unor obligaţii suplimentare care, prin natura lor sau potrivit uzanţelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte .

Se poate vorbi despre abuz că se află într-o relaţie directă cu poziţia dominantă atunci când se produce în cadrul aceleiaşi pieţe în care se deţine poziţia dominantă (de exemplu când se refuză nejustificat să se furnizeze mărfuri unor concurenţi care nu le pot achiziţiona din alta parte), şi într-o relaţie indirectă când, de exemplu o întreprindere abuzează de poziţia sa dominantă pe o piaţă pentru a realiza avantaje concurenţiale pe o altă piaţă (condiţionarea cumpărării unor mărfuri de achiziţionarea altor mărfuri).

Trebuie relevat şi faptul că, în situaţia în care una sau mai multe întreprinderi deţin o poziţie dominantă la nivelul pieţei comunitare, aceasta nu atrage automat atribuirea de practici abuzive. Uneori, poziţia dominantă este urmarea unei activităţi profitabile în egală măsură pentru întreprinderi şi pentru beneficiari, activitate desfăşurată de-a lungul anilor prin furnizarea de produse şi servicii de înaltă calitate, potrivit cu exigenţele consumatorilor.

Criteriile de delimitare a practicii abuzului de poziţie dominantă

Analizând conţinutul art. 82 (ex 86) din Tratat putem reliefa mai multe criterii ce conturează specificul practicii abuzului de poziţie dominantă în context concurenţial.

În primul rând trebuie să existe o poziţie dominantă în piaţa comună sau într-o parte substanţială a ei. Pentru aceasta dacă se descoperă că se deţine mai mult de 60% este clar o poziţie dominantă, în afara împrejurărilor exceptionale.

Chiar şi un procent mai mic poate să fie relevant dacă există o diferenţă semnificativă dată, faţă de partea din piaţa principalilor concurenţi. Totuşi, nu s-a admis existenţa unei poziţii dominante, în afară de împrejurări excepţionale, în cazul în care se deţine între 5 şi 10 la sută dintr-o piaţă din domeniul produselor de înaltă tehnicitate care apar majorităţii consumatorilor ca uşor de substituit .

În acelaşi timp, s-a considerat că o întreprindere nu trebuie să fie mare în termenii cifrei de afaceri, existând şi posibilitatea ca întreprinderi destul de mici ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor pieţe specializate sa fie pe poziţii dominante şi ca întreprinderi distincte, care, considerate individual, nu sunt dominante, să poată fi situate împreună într-o astfel de poziţie.

Este necesară în acelaşi timp şi stabilirea barierelor la intrarea pe piaţă a concurenţilor.

Exploatarea abuzului de dependenţă economică (un alt criteriu esenţial) poate fi săvârşit de către unul sau mai mulţi agenţi economici dacă sunt întrunite următoarele conditii :

- să existe o dependenţă economică;

- agentul economic victimă a acestei forme de abuz să nu aibă o alternativă în condiţii echivalente;

- să se manifeste o exploatare abuzivă a situaţiei de dependenţă, fie prin impunerea unor preţuri diferite şi nejustificate, fie prin refuzul de a vinde, fie prin ruperea nejustificată a relaţiilor comerciale;

- să se producă un efect anticoncurenţial sau să fie prejudiciaţi consumatorii .

Ca alte criterii mai menţionez şi relaţia dintre poziţiile deţinute pe piaţă ale întreprinderilor implicate şi ale concurenţilor lor, mai ales aceia cei mai apropiaţi, avansul tehnologic în faţa concurenţilor al unor întreprinderi, existenţa unei reţele dezvoltate de vânzări, absenţa concurenţei potenţiale, integrarea verticală a unei întreprinderi, o reţea comercială perfecţionată, reputaţia unei mărci, apartenenţa la grupuri de întreprinderi operând în întreaga Europă etc.