Actele Guvernului Republicii Moldova

CAPITOLUL I CARACTERISTICA GENERALĂ A ACTELOR GUVERNULUI

1. Definiţia şi condiţiile actelor administrative

Actul administrativ constituie o categorie de acte juridice adoptate sau emise în principal, de autorităţile şi persoanele care îşi desfăşoară activitatea în administraţia publică, precum şi de instituţiile publice şi regiile autonome, fiind o modalitate de lucru a acestora prin care se asigură realizarea sarcinilor care revin administraţiei publice .

Spunem că acestea sunt adoptate sau emise, în principal, de autorităţile, şi per¬soanele care îşi desfăşoară activitatea în administraţia publică întrucât acte adminis¬trative pot adopta sau emite şi alte autorităţi publice, din sfera altor puteri publice (legislative sau judecătoreşti, dar nu ca activitate de bază a acestora ci ca activitate auxiliară, necesară pentru îndeplinirea activităţii de bază. Ca atare, adoptă sau emit acte administrative şi organele de conducere ale ale Parlamentului (preşedintele, precum şi funcţionarii publici care deţin funcţii de conducere în aparatul acestora — secretarul general, şefii de departamente, de servicii şi ai celorlalte compartimente din structura lor organizatorică, precum şi conducerile autorităţilor judecătoreşti, în vederea bunei administrări a justiţiei sau pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti rămase definitive.

Actul administrativ constituie forma principală prin care se realizează administraţia publică şi constă într-o manifestare expresă de voinţă prin care se creează, se modifică sau se sting raporturi juridice de drept administrativ.

Actului administrativ îi sunt proprii o serie de trăsături care îl deosebesc de toate celelalte categorii de acte juridice — lege, contract, hotărâre judecătorească etc. Între aceste trăsături amintim :

— Actul administrativ este forma principală a activităţii autorităţilor administraţiei publice, celelalte forme fiind faptele administrative şi operaţiunile administrative.

— Actul administrativ este în principiu, o manifestare de voinţă juridică unilaterală aparţinând autorităţii administraţiei publice, care 1-a adoptat sau emis.

Manifestarea unilaterală, de voinţă nu este în toate cazurile pregnant conturată. Astfel, uneori actele administrative se emit de organele administraţiei publice la cererea celor interesaţi (exemplu, emiterea unei autorizaţii de exercitare a unei meserii sau profesii. În timp ce alteori actele administrative se emit fără consimţământul persoanei căreia se adresează (ex. actul de plată a impozitului. În primul caz, deşi actul este emis la cererea persoanei interesate, nu se poate trage concluzia că este un act civil, un contract, un acord de voinţă. El este un act administrativ, care investeşte pe beneficiar cu drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, din chiar momentul emiterii lui. Dacă actul ar fi de natură contractuală, pe de o parte naşterea drepturilor şi obligaţiilor ar avea loc numai în momentul acordului de voinţă iar, pe de altă parte, anularea acestui act (a autorizaţiei de exercitare a unei meserii sau profesii, în exemplul nostru , nu s-ar putea face numai prin voinţa unilaterală a organului care l-a emis .

O precizare specială trebuie făcută în legătură cu actele administrative emise, ,,în comun”, de două sau mai multe autorităţi ale administraţiei publice, precum şi a celor emise „cu acordul”, „confirmarea” sau „autorizarea” altui organ. În primul caz, aceste acte conţin un consens al celor două organe, ele urmărind acelaşi scop şi aceeaşi prestaţie din parte altor subiecte. Manifestările lor de voinţă converg spre aceleaşi efecte juridice şi de aceea sunt acte care conţin o manifestare unilaterală de voinţă, care nu este de natură contractuală. În situaţiile în care actele administrative sunt adoptate sau emise ,.cu acordul” sau „autorizarea” altui organ, acest acord (autorizare are sensul unei aprobări prealabile dată. de regulă, de către organul ierarhic superior celui care adoptă sau emite actul. Actul efectuat cu acordul (autorizarea necesară rămâne un act unilateral. În unele cazuri însă „acordul” prevăzut de normele juridice este, din punct de vedere juridic „aviz conform”, despre care vom vorbi ceva mai departe .