Acțiunea în Revendicare

APARAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN ACTIUNEA ÎN REVENDICARE

Prin actiunea în revendicare, proprietarul care a pierdut posesia lucrului, poate cere restituirea acesteia de la cel la care se gaseste; proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoasterea dreptului sau de proprietate si restituirea lucrului.

Obiectul actiunii în revendicare îl constituie numai bunurile imobile si cele mobile determinate individual si de care reclamantul a fost deposedat; obiectul revendicarii nu poate fi înlocuit cu alte bunuri de valoare egala ori prin compensatie baneasca.

Prin aceasta actiune se pot cere si despagubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate, capat de cerere subsidiar revendicarii, instanta având obligatia sa se pronunte asupra ambelor capete de cereri.

Temeiul juridic al revendicarii îl constituie dreptul de proprietate asupra lucrului respectiv.

Caractere.

a. Actiunea în revendicare este o actiune petitorie, prin care se apara dreptul de proprietate si se pune in discutie coexistenta dreptului de proprietate, reclamantul având sarcina sa dovedeasca titlul sau de proprietate, dupa dictonul "actori incumbit probatio". Prin actiunea în revendicare se apara dreptul de proprietate în timp ce prin actiunile posesorii se apara posesia.

b. Actiunea în revendicare este o actiune reala, ea întemeindu-se si aparând însusi dreptul de proprietate care prin natura lui este un drept real, ce imprima actiunii acelasi caracter real si se deosebeste de actiunile personale, ca de exemplu actiunea derivând din contractul de locatie, contractul de depozit prin care se cere restituirea lucrului si au ca temei dreptul de creanta nascut din contract.

c. Scopul actiunii în revendicare este restituirea lucrului si deci actiunea trebuie introdusa împotriva celui ce detine lucrul. Conditii de exercitare.

Actiunea în revendicare se poate exercita numai de catre titularul dreptului de proprietate, exclusiv asupra lucrului revendicat si în consecinta:

a. coproprietarul sau coindivizul nu poate introduce actiunea împotriva celorlalti copartasi, întrucât nu au un drept exclusiv asupra partilor ce li se cuvin, dar ei vor putea introduce actiunea dupa partaj. ¥n acest sens a statuat instanta noastra suprema, respectiv fostul Tribunal Suprem prin deciziile civile nr.337/1975 si nr.2241/1972.