Acțiunea Penală în Procesul Penal

I. NOŢIUNI GENERALE

1. INTRODUCERE

Accesul liber la justiţie funcţionează în statul de drept ca un drept fundamental fiind garantat prin normele constituţionale, prin modul de organizare a instanţelor judecătoreşti şi prin normele care reglementează desfăşurarea întregii activităţi procesuale.

Când regulile de conduită (prevăzute într-un cadru bine determinat) sunt încălcate, tulburând ordinea de drept, pentru restabilirea acesteia din urmă apare, în mod necesar, intervenţia unor organe de stat chemate să aplice legea, respectiv organele de justiţie. Recurgerea la aceste organe presupune existenţa unui mijloc exercitat în conformitate cu preverile legale.

Instrumentul juridic creat de lege pentru realizarea ocrotirii penale îl constituie acţiunea în justiţie, prin care se valorifică dreptul privind valorile sociale ocrotite de norma juridică.

Acţiunea în justiţie este mijlocul juridic prin care o persoană este trasă la răspundere în faţa organelor judecătoreşti pentru a fi obligată să suporte constrângerea de stat corespunzătoare normei de drept încălcată

Încălcarea normei penale dă naştere unui raport juridic de drept substanţial între stat şi infractor în baza căruia statul are dreptul să tragă la răspundere penală pe infractor, iar acesta are obligaţia de a suporta toate consecinţele care decurg dintr-o eventuală condamnare. Uneori prin încălcarea acestor norme se produc şi anumite pagube materiale, sens în care apare şi un raport de drept civil, în baza căruia cel păgubit poate pretinde reparaţiuni.

Temeiul acţiunii în justiţie presupune existenţa unei norme juridice care prevede fapta ilicită şi dreptul de a deduce efectiv fapta ilicită înaintea organelor judiciare competente.

Obiectul acţiunii în justiţie constă în aducerea înaintea organelor judiciare a raportului juridic de conflict şi tragerea la răspundere judiciară a făptuitorului prin declanşarea procesului.

Subiecţii acţiunii în justiţie sunt subiecţii faptei ilicite, dar cu poziţii inversate. Astfel, subiectul activ al faptei ilicite devine subiect pasiv al acţiunii în justiţie, iar subiectul pasiv al faptei ilicite devine subiectul activ al acţiunii în justiţie.

Deducerea raporturilor de drept penal şi de drept civil în faţa organelor judiciare se face pe calea unei acţiuni penale şi prin exercitarea acţiunii civile.

2. NOŢIUNEA ACŢIUNII PENALE

În urma comiterii unei infracţiuni ia naştere un raport juridic de drept penal substanţial prin care statul are dreptul de a treage la răspundere penală pe infractor, iar acesta are obligaţia de a suporta şi executa pedeapsa aplicată sau alte consecinţe ce rezultă dintr-o eventuală condamnare. Pentru realizarea dreptului statului de a trage la răspundere penală pe făptuitor este necesară constrângerea de stat ce are loc, potrivit legii procesual penale, în urma deducerii raportului juridic de drept substanţial în faţa organelor judiciare, lucru ce se înfăptuieşte prin intermediul unei acţiuni penale.

Acţiunea penală este o instituţie de bază a procesului penal deoarece ea constituie instrumentul prin care acesta se desfăşoară şi se finalizează.

Aşadar, acţiunea penală este mijlocul legal, pus la dispoziţia organelor judiciare, prin care se realizează în justiţie tragerea la răspundere penală şi pedepsirea inculpatului.