Actiunea Penala si Actiunea Civila in Procesul Penal

Imagine preview
(9/10)

Acest referat descrie Actiunea Penala si Actiunea Civila in Procesul Penal.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 19 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

Actiunea în justitie

Orice încalcare a normei juridice prin comiterea unui fapt ilicit produce un conflict de drepturi, iar rezolvarea conflictului de drepturi nu se face de cel al carui inters a fost lezat, ci de organele competente sa aplice legea.

Pentru a aduce conflictul de drept înaintea justitiei trebuie sa existe un mijloc legal care sa fie exercitat conform legii. Un asemenea mijloc este actiunea în justitie – instrumentul juridic prin care o persoana este trasa la raspundere în fata instantei de judecata pentru a fi obligata sa suporte constrângerea de stat corespunzatoare normei încalcate. Dupa felul raspunderii penale, civile, administrative si actiunea în justitie poarta denumirea de actiune penala, civila sau contraventionala.

În societatea moderna statul este singurul distribuitor al justitiei, iar actiunea în justitie este mijlocul prin care se cere sa se faca justitie. Prin urmare, pentru înfaptuirea justitiei trebuie sa existe un subiect care sa sesizeze si un mijloc prin care sa se defineasca scopul actiunii. În principiu, instanta având cunostinta despre comiterea unei infractiuni nu-l poate judeca pe faptuitor pentru infractiune fara o sesizare de judecare a cauzei.

Codul de procedura penala da în competenta instantei numai constatarea infractiunilor de audienta, dar si în acest caz, procesul-verbal de constatare este trimis procurorului care, pe baza cercetarilor, porneste actiunea si sesizeaza instanta.

Exercitarea actiunii penale de catre instanta se admite în mod exceptional în cazul în care potrivit art. 335 instanta poate extinde actiunea penala pornita anterior de procuror, când în cursul judecatii se descopera în sarcina inculpatului alte acte materiale ce intra în cuprinsul infractiunii pentru care s-a facut trimiterea în judecata.

Elementele actiunii în justitie sunt: temeiul, obiectul si subiectii actiunii.

Temeiul de fapt al actiunii îl constituie fapta ilicita, iar temeiul de drept îl constituie norma juridica ce contine o anumita prevedere, în cazul în care este încalcata. De aceea promovarea actiunii penale sau civile în cazul unei persoane este posibila când s-a comis o infractiune sau s-a provocat o paguba.

Obiectul actiunii îl constituie tragerea la raspundere a persoanei ce a savârsit fapta ilicita. Prin urmare exista obiect atâta timp cât exista raspundere. Când raspunderea este înlaturata printr-o cauza legala actiunea ramâne fara obiect (ex: amnistie, împacarea partilor – actiunea se stinge). Actiunea civila se poate stinge prin repararea voluntara a pagubei.

Subiectii actiunii sunt subiectii raportului juridic de conflict si primesc în procedura judecatii calitatile judecatoresti ce le confera drepturile si obligatiile în raport de care subiectii pot fi activi sau pasivi.

Subiectii activi ai actiunii sunt subiectii care pot exercita actiunea în justitie. Astfel Codul de procedura penala prevede ca actiunea penala se promoveaza si se sustine de catre procuror si, în cazuri restrânse, de partea vatamata.

Subiectii pasivi sunt persoanele împotriva carora se exercita actiunea în justitie si care raspund pentru faptele ilicite comise.

Actiunea penala

Actiunea penala este mijlocul procesual prin care infractorul este adus în fata instantei pentru a fi pedepsit conform legilor penale.

Privind natura juridica a actiunii penale, în doctrina exista pareri distincte: dreptul la actiune este un drept inerent si încorporat în dreptul substantial pe care îl realizeaza; dreptul la actiune este un drept autonom. Practica a admis cea de-a doua parere – actiunea penala nu se naste din savârsirea infractiunii, ci din norma juridica prin care o anumita fapta este considerata infractiune. Actiunea penala este o actiune autonoma, distincta de dreptul invocat si ocrotit.

Obiectul actiunii penale îl constituie tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savârsit infractiuni. Obiectul actiunii penale nu trebuie confundat cu scopul actiunii penale (aplicarea unei sanctiuni penale).

Subiectii actiunii penale sunt subiecti activi si pasivi. Titular al actiunilor penale este statul, care exercita actiunile prin intermediul procurorilor. În cazurile limitativ prevazute de lege, titular al actiunilor penale poate fi si partea vatamata. Subiectii pasivi sunt persoanele împotriva carora se exercita actiunea penala: învinuitul, inculpatul, partea responsabila civilmente.

Trasaturile actiunii penale sunt:

a) actiunea penala apartine statului, acesta fiind singurul care, prin organele sale specializate, are dreptul sa traga la raspundere pe acele persoane ce au comis infractiuni; statul determina care din organele sale pot exercita actiunea penala si deleaga acest drept si partii vatamate;

Fisiere in arhiva (1):

  • Actiunea Penala si Actiunea Civila in Procesul Penal.doc