Actul căsătoriei în legislația română

Notiunea de casatorie

Codul familiei nu defineste casatoria ci doar ii da anumite acceptiuni.

Astfel, acceptiune data de Codul familiei notiunii de casatorie este diferita dupa cum legiuitorul se refera la actul juridic al casatoriei sau la starea civila a sotilor in timpul casatoriei.

Casatoria este, intr-adevar, in primul rand, un act juridic pentru incheierea caruia este nevoie, ca viitorii soti sa-si exprime consimtamantul valabil in conditiile stabilite de lege.

In art. 3-18 din Codul familiei , reglementand incheierea casatoriei, legiuitorul foloseste notiunea de casatorie in sens de act juridic care se incheie intre soti.

Dupa incheierea casatoriei, sotii au un anumit statut legal de personae casatorite, in tot timpul cat dureaza aceasta. De fapt, starea de persoane casatorite are efectul pe care il genereaza incheierea casatoriei ca act juridic.

Codul familiei foloseste notiune de casatorie in acest al doilea sens, anume de statut legal al sotilor, in art. 25-36, prin care se reglementeaza raporturile personale si patrimoniale intre soti.

Notiunea de casatorie mai este folosita in stiinta juridica ca desemnand ansamblul normelor juridice vizand modul de incheiere a actului juridic al casatoriei, precum si starea legala de casatorie, fiind asadar, o institutie a dreptului familiei, cu obiect propriu de reglementare, respective relatiile sociale referitoare la casatorie, cu referire la incheierea, efectele, desfacerea si incetarea casatoriei.

In vechiul drept roman, casatoria era considerat un contract intre doua parti, puterea barbatului era totala, femeia neavand practic, nici un drept privind relatiile ce decurg in timp sau odata cu incheierea acesteia.

Cartea I-a Codul civil confera actului casatoriei natura juridica a contractului, comparativ cu actuala reglementare dupa care aceasta este un act juridic complex, diferit de contract sub urmatoarele aspecte:

-in cazul contractului civil, partile pot stipula clause cu privire la drepturile si obligatiile contractuale, ceea ce nu se intampla in actul casatoriei, a carui efecte juridice nu sunt lasate la aprecierea sotilor, fiind reglementate in Codul familiei in mod expres;

-in ceea ce priveste modalitatile de incetarea contractelor civile, de asemenea partile, pot conveni prin acordul lor de vointa, asa cum un contract se poate naste prin consimtamantul ambilor soti, tot asa el poate inceta prin acordul lor;

-in material casatoriei se interzice sotilor aceasta libertate, deoarece dispozitiile inscrise in Capitolul IV din Titlul I Codul familiei reglementeaza expres incetarea casatoriei prin moartea unuia dintre soti, sau prin divort, iar dispozitiile din art.19 Codul familiei reglementeaza nulitatea casatoriei in anumite situatii prevazute de lege in mod limitative.

Sintetizand se poate afirma ca actul juridic al casatoriei difera de contractul civil in mod esential deoarece este un act juridic-conditie si odata incheiat trebuie respectat, conform legislatiei familiei in vigoare.

Legea foloseste foloseste termenul de casatorie in doua sensuri:

In primul rand, casatoria inseamna actul juridic pe care il incheie cei ce vor sa se casatoreasca.

Pentru incheierea casatoriei este necesar acordul de vointa al viitorilor soti, dar, odata incheiata, ea devine independenta de acest acord de vointa pentru a fi carmuita in intregime de normele legale.

Asadar, prin incheierea casatoriei, viitorii soti consimt sa li se aplice regimul legal al casatoriei, fara a avea posibilitatea de a-l modifica.

In raport de rolul vointei partilor actului juridic in dinamica formarii raportului juridic, actele juridice se clasifica in acte juridice subiective si acte juridice-conditie.

Casatoria este considerata ca apartine acestei din urma categorii, deoarece partile pot decide numai ca dispozitiile legale care stabilesc statutul legal al casatoriei sa li se aplice ori nu, fara posibilitatea de a le modifica.

Codul familiei foloseste, de exemplu, termenul de casatorie in sens de act juridic in art.1 ("casatoria liber consimtita") in art. 16 ("casatoria se incheie prin consimtamantul viitorilor soti"), in art. 19 (cand dispune ca este "nula casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor ...").

In al doilea rand, casatoria inseamna situatia juridica, in principiu permanenta, a celor casatoriti. Aceasta situatie juridica este determinata de reglementarea legala privind casatoria, care devine aplicabila prin incheierea actului juridic al casatoriei, si exista pe tot timpul cat dureaza raportul de casatorie.

In acest sens, Codul familiei foloseste, de exemplu termenul de casatorie in art. 28, potrivit caruia sotii sunt "obligati sa poarte un anumit nume "in timpul casatoriei", si in art. 30, cand stabileste regimul juridic al bunurilor dobandite "in timpul casatoriei".

Prin casatorie se desemneaza si ceremonia care are loc atunci cand se incheie actul juridic al casatoriei.

Literatura de specialitate mai propune si alte definitii ale casatoriei, cele mai multe enuntand elementele juridice ale acesteia.

Astfel, in doctrina franceza, casatoria este definite ca fiind actul juridic prin care un barbat si o femeie s-au ales reciproc unul pentru altul, se angajeaza sa traiasca impreuna pana la moarte .

Intr-o alta opinie casatoria este uniunea liber consimtita dintre un barbat si o femeie incheiata potrivit dispozitiilor legale cu scopul intemeierii unei familii si reglementata de normele imperative ale legii.

Alte definitii a notiunii de casatorie:

-  o uniune intre barbat si femeie, o asociere pentru toata viata, o impartasire a dreptului civil religios;

-  societatea barbatului si a femeii care se unesc pentru a se perpetua, a se ajuta si sprijini reciproc, a suporta impreuna greutatile vietii si pentru a impartasi destinul lor comun;

-  uniunea barbatului si a femeii ce implica o viata comuna;