Adoptii Internaționale

ADOPTIILE INTERNATIONALE

1. Imperiul trecut si prezent al actelor normative privind adoptia

Semnând Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale la 7 octombrie 1993 , chiar in ziua aderarii sale la Consiliul Europei , ROMÂNIA a întors pagina totalitarismului si si-a facut intrarea in clubul democratiilor europene . Ratificând respectiva Conventie la 20 iunie 1994 , România a recunoscut oricarei persoane apartinând jurisdictiei sale drepturile si libertatile definite in acest instrument si, acceptând in acelasi timp dreptul la recurs individual la Comisia Europeana a Drepturilor Omului , ea a subscris la un sistem interntional si chiar supranational de control.

Curtea , prima jurisdictie internationala de acest fel , este interpreta suprema a Conventiei , care se aplica direct în numeroase tari, inclusiv in România. Dupa ani buni de existenta, ea joaca un rol important in viata juridica a 40 de state membre ale Consiliului Europei. Hotarârile sale duc, deseori, la schimbari ale legislatiei , ale jurisprudentei sau ale practicii, mai ales in domeniul procedurii judiciare si a libertatilor publice.

Adoptia internationala, in România , a constituit si constituie o materie deosebit de delicata, iar in acest sens sub presiunea sau la indrumarea organismelor europene sau internationale au avut loc numeroase interventii legislative, unele respectand si reflectand conjunctura politica internationala. Astfel, înainte de adoptarea Legii 273/2004, prin O.U.G. 121/2001, publicata in Monitorul Oficial 633/09.10.2001 s-a dispus suspendarea, pe o perioada de 12 luni de la intrarea in vigoare a ordonantei, a tuturor procedurilor avand ca obiect adoptia copiilor romani si cu domiciliul sau resedinta in strainatate.

Scopul suspendarii , asa dupa cum reiese din articolul 2 al ordonantei, a fost de a permite Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si pentru Adoptie si Ministerului Justitiei sa reanalizeze regimul juridic al adoptiilor internationale, in vederea armonizarii legislatiei interne cu reglementarile si practicile internationale in domeniu , incercandu-se eliminarea coruptiei si, in special, stoparea traficului de copii .

Actul normativ a fost completat prin O.U.G 161/2001, prin care s-a dispus ca procedurile aflate deja pe rolul instantelor judecatoresti sa se solutioneze conform normelor in vigoare la data introducerii cererilor, precum si posibilitatea ca , in situatii exceptionale , impuse de interesul superior al copilului , Guvernul sa aprobe transmiterea unor cereri de incuviintare a adoptiilor internationale catre instantele judecatoresti competente.

Aceasta ordonanta , care a fost de fapt un pas inapoi in materia adoptiilor internationale, a fost respinsa prin Legea 348/2002.

In rândul actelor normative care reglementeaza institutia adoptiilor se numara si cele doua Conventii, respectiv Conventia euorpeana in materia adoptiei de copii , încheiata la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care România a aderat prin Legea 15 /1993 , publicata in M.O. nr 67 /31.03.1993 si, de asemenea, Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale , încheiata la Haga la 29 mai 1993 si ratificata de Parlamentul României prin Legea 84/1994, publicata in M.O.nr. 298 /21.10.1994.

Legea 105/22.09.1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat in sectiunea aVIII-a reglementeaza aspecte privind adoptia.

Actualele dispozitii legale, deosebit de restrictive in materia adoptiilor internationle , sunt la rândul lor criticate de sustinatorii acestei institutii. Asadar , nu este exclusa o nou interventie legislativa in materie de adoptii.

2. Adoptii internationale cu substituire de copii

In Conventia de la Haga privind protectia copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale se precizeaza ca domeniul de aplicare a conventiei are drept obiect : ,, a) sa stabileasca garantii pentru ca adoptiile internationale sa se infaptuiasca in interesul superior al copilului si in respectul drepturilor fundamentale care ii sunt recunoscute in dreptul international; b) sa instaureze un sistem de cooperare intre statele contractante pentru a asigura respectul acestor garantii si sa previna astfel rapirea , vanzarea sau traficul de copii  (& )