Analiza instrumentelor juridice privind protecția regională a mediului marin - cazul Mării Negre

1. Convenţii regionale privind protecţia mediului marin

Datorită particularităţilor şi a exigenţelor speciale ale protecţiei mărilor regionale, începând cu 1968 s-au adoptat o serie de convenţii regionale ce formează astăzi un adevărat sistem la nivel internaţional. Astfel, între 1969 şi 1972, sub impactul unor importante „maree negre”, au fost adoptate primele convenţii de acest gen: Convenţia în materie de luptă contra poluării apelor Mării Nordului prin hodrocarburi ( Bonn, 9 iunie 1969), Acordul de la Copenhaga ( 16 septembrie 1971), care stabileşte o cooperare între patru ţări nordice în acelaşi domeniu, şi Convenţia de la Oslo (15 februarie 1972) referitoare la prevenirea poluării marine prin operaţiunile de imersie efectuate de către nave şi aeronave în Marea Nordului şi Atlanticul de Nord-Est.

Lansarea de către Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu a programului pentru „ mările regionale” a avut şi el o importanţă deosebită. Acesta avea ca obiective lupta contra poluărilor şi gestionarea resurselor marine de pe coastă. Statele riverane au creat reţele de cooperare cât mai bune şi asta a dus la crearea unui ansamblu de instrumente, compuse cel mai adesea dintr-un plan şi o convenţie generală pentru protecţia mediului marin, însoţite de protocoale consacrate unor probleme precum imersia deşeurilor, cooperare în caz de accidente, poluare telurică.

Primul dintre aceste ample documente a fost încheiat la 16 februarie 1976 la Barcelona, privind protecţia Mării Mediterane contra poluării, însoţit de patru protocoale speciale ( referitoare la prevenirea poluării mării prin operaţiile de imersiune efectuate prin nave şi aeronave, cooperare în materie de luptă împotriva poluării cu hidrocarburi şi alte substanţe vătămătoare în caz de situaţie critică, protecţia mării contra poluării de origine telurică, arealele special protejate ale Mării Mediteranei).

În prezent, peste 130 de state cooperează, sub diferite forme, în 11 regiuni ale lumii în vederea protecţiei mărilor împotriva diverselor surse şi forme de poluare.

2. Protecţia Mării Negre împotriva poluării

Poluarea apelor reprezintă orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei ( inclusiv depăşirea nivelului natural al radioactivităţii), produsă direct sau indirect de activităţile umane, care o face improprie pentru folosinţele existene anterior alterării.

Aproape o treime din zonele de uscat ale Europei au legături cu Marea Neagră. Este o zonă ce include părţi majore din 17 state, 13 oraşe mari şi circa 170 de milioane de oameni.

Apele maritime interioare ale României sunt suprafeţele de apă situate între ţărmul mării şi liniile de bază ale mării teritoriale. Marea teritorială cuprinde fâşia adiacentă ţărmului, cu lăţimea de 12 mile marine, măsurată de la liniile de bază. Liniile de bază corespund celui mai mare reflux de-a lungul ţărmului sau liniilor drepte care unesc punctele cele mai avansate ale ţărmului, ale locurilor de acostare a navelor, ale amenajărilor hidrotehnice sau ale altor instalaţii portuare permanente. Zona contiguă a României se referă la fâşia de mare adiacentă marii teritoriale, ce ajunge la 24 de mile marine de la liniile de bază în care statul român aplică controlul.

Intensificarea cooperării subregionale şi apariţia unor probleme au reclamat adoptarea unui regim special de ocrotire impotriva degradării mediului marin.

În acest sens, la 21 aprilie 1992, la Bucureşti a fost semnată de către reprezentanţii statelor riverane ( Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina) Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, însoţită de trei protocoale adiţionale. Este vorba despre un ansamblu convenţional în care regimul juridic general este stabilit de convenţie, iar regimurile speciale de protecţie a mediului marin împotriva unor forme particulare de poluare, din surse de pe uscat, cu petrol şi alte substanţe nocive în situaţii de urgenţă şi poluarea prin descărcare, sunt prevăzute de protocoalele adiţionale