Apariția Pieței Cărții și Contribuția la Instaurarea Democrației

Cam din 530 î.Cr., în Atena, exista o piaţă liberă de cărţi, un loc în care cărţile scrise de mână erau expuse spre vânzare. Primele cărţi scoase la vânzare au fost cele două mari epopei ale lui Homer: Iliada şi Odiseea.

Din relatările lui Cicero, îi datorăm lui Pisistrate, tiranul Atenei, meritul de a fi comandat transcrierile poemelor homerice. Printre altele, el a instituit reprezentaţiile dramatice E foarte probabil că el însuşi l-a editat pentru prima oară pe Homer, a importat materialul de scris – papirusul egiptean – şi a cumpărat numeroşi sclavi erudiţi cărora li s-a putut dicta textul homeric. În continuare, alţi atenieni, au devenit la rândul lor editori. Într-o perioadă incredibil de scurtă, opera lui Homer a devenit biblia şi abecedarul Atenei. La scurt timp au fost publicate şi alte cărţi. Trebuie ţinut cont că, fără piaţă de carte, nu există publicare. Prezenţa unui manuscris într-o bibleotecă nu poate echivala cu prezenţa sa pe piaţa de carte; iar o piaţă de carte a existat în Europa pentru multă vreme într-un singur loc: la Atena. Corintul sau Teba au fost primele cetăţi ale căror pieţe au urmat exemplu atenian.

Numai la Atena s-a putut dezvolta o literatură şi s-au afirmat scriitori, politologi, filosofi, istorici, , oameni de ştiinţă, matematicieni. Doar foarte puţini dintre aceştia erau originari din Atena, precum Tucidide, dar Atena exercita asupra lor o atracţie irezistibilă.

Acel miracol cultural, care a fost Atena secolului V î. Cr., se poate explica în mare măsură prin descoperirea ateniană a pieţei de carte, iar această descoperire explică şi democraţia ateniană.

Fireşte, ipoteza conform căreia alungarea din Atena a fost a tiranului Hippias şi naşterea democraţiei ar fi legate de descoperirea pieţei de carte nu se poate demonstra, dar multe elemente o sprijină. Meşteşugul scrisului şi cititului repede răspândit în Atena, marea popularitate a lui Homer şi o consecinţă a acesteia -popularitatea marilor dramaturgi atenieni, opera pictorilor şi a sculptorilor, mulţimea de idei aflate în discuţie – toate acestea sunt fapte de netăgăduit. Dar chiar dacă admitem că instituţia democraţiei a fost independentăde toate aceste lucruri – care erau fără îndoială influenţate de descoperirea pieţei cărţii- în schimb, reuşita de proporţii a tinerei democraţii ateniene în războaiele de eliberare împotriva enormului imperiu pers nu a fost cu siguranţă independetă de aceste lucruri. Reuşita aceasta e datorată noii conştiinţe de sine, pe care le-o dădea atenienilor extraordinarul patrimoniucultural şi eucativ pe care-l dobândiseră, ca şi entuziasmului şi gustului pentru frumuseţe şi claritate în arte şi poezie.

Este demn de remarcat că descoperirea lui Gutenberg din secolul al XV-lea şi marea deschiderea a pieţei de carte provocată de inventarea tiparului au dus la o analoagă revoluţie culturală: Umanismul. Odată cu revitalizarea literaturii antice, toate artele au devenit fertile. A apărut o nouă ştiinţă a naturii, iar în Anglia reforma a dus la cele două revoluţii, cea sângeroasă din 1648 – 1649 şi cea paşnică din 1688, cu care a început lenta evoluţie democratică a parlamentului englez. În acest caz legătura a fost mai evidentă.

Miracolul atenian constă în extraordinare evenimente culturale, politice şi militare din secolul V î. Cr., ulterioare inventării pieţei de carte. Aceste mari evenimente au loc în paralel cu rapida dezvoltare a unei literaturi cu adevărat egal, care constituie un model pentru viitorul Europei. Aceste mari evenimente includ două războaie de aproape treizeci de ani.

În 404, după victoria Spartei asupra Atenei, se termină istoria celui de-al doilea război de aproape treizeci de ani, şi astfel se creează uşor impresia că acela a fost şi sfârşitul democraţiei ateniene. După opt luni cei treizeci de tirani au fost învinşi în bătălia de la Pireu de către un grup de atenieni democratici, iar între Sparta şi regimul democratic din Atena a fost încheiată o pace. Astfel, democraţia supravieţuise celor mai duri ani ai unui război îngrozitor şi trădării de patrie din partea unor cetăţeni de seamă; până şi duşmanii săi aveau să considere, timp de mai bine de o jumătate de secol din acel moment, democraţia ateniană invicibilă. Dar democraţia ateniană comisese greşeli înspăimântătoare, nu numai greşeli tactice, dar şi crime împotriva umanităţii.