Aplicarea în Timp și Spațiu

1. Introducere privitoare la dreptul tratatelor

Dreptul international reglementeaza în principal raporturile dintre statele suverane, egale în drepturi, dar se aplica si organizatiilor interguvernamentale în masura în care acestea au capacitatea de a actiona ca subiecte de drept international, potrivit acordului dintre statele membre. La baza relatiilor dintre state sta cooperarea concretizata de cele mai multe ori prin intermediul tratatelor, reglementate de dreptul tratatelor ca si ramura a dreptului international public.

Ceea ce sta la baza aplicarii normelor de drept international, în cea mai mare parte a cazurilor, este perceptia interesului general ca normele sa fie respectate, creând un regim juridic de care beneficiaza fiecare stat, în conformitate cu principiul reciprocitatii multiple. Cazurile în care normele de drept international nu sunt respectate reprezinta deci exceptii care sunt solutionate de institutiile si instantele competente.

Deasupra dreptului international nu exista nici un aparat, aplicarea acestuia facându-se prin mijloace convenite de subiectele sale, motiv pentru care dreptul international este considerat a fi unul coordonator spre deosebire de dreptul intern, considerat a fi subordonator.

Aparitia unor domenii noi (de exemplu: folosirea energiei nucleare, explorarea spatiului cosmic, necesitatea protectiei mediului înconjurator, etc.) a atras necesitatea reglementarii si supunerii lor unor norme instituite de dreptul international si opozabile tuturor celor ce iau parte la el prin intermediul dreptului tratatelor.

Importanta dreptului international este mai mult evidenta datorita realitatilor sociale si economice care guverneaza prezentul. Conditiile politice, geografie, economice, sociale diferite ale statelor lumii conduc la diverse specializari de ordin economic. Fara o colaborare cât mai buna la nivel international, fara comert international si investitii, fara reglementari clare privitoare la unele zone cum ar fi marile libere – fara toate acestea si multe altele similare, nivelul de dezvoltare atins ar fi cu mult inferior celui actual la nivel de Glob. Este deci necesar ca statele sa încheie tratate prin care sa reglementeze diverse probleme de interes comun pentru a se evita aparitia unor conflicte solutionabile doar prin razboi.

2. Tratatul international – definitie, denumire, clasificari

Conform Conventiei din 1969 tratatul este definit ca “un acord încheiat în forma scrisa între state si guvernat de dreptul international, care este consemnat fie într-un singur instrument fie în mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa particulara.”

Practic, tratatul este un act juridic care exprima acordul de vointa dintre doua sau mai multe state sau alte subiecte de drept international în scopul de a crea, modifica sau stinge drepturi si obligatii în raporturile dintre ele. El cuprinde întelegerea la care ajung partile pentru a reglementa o problema sau un domeniu al relatiilor dintre ele. Se creeaza astfel norme de conduita în raporturile dintre state si alte subiecte de drept, tratatul fiind principalul izvor al dreptului international.

Elementele esentiale ale unui tratat sunt:

- Subiectele sau partile la tratat, respectiv statele si alte subiecte de drept international, adica organizatiile internationale, natiunile care lupta pentru crearea de state nationale. Nu sunt considerate tratate actele încheiate între state si persoane fizice sau juridice straine.

- Vointa partilor care trebuie sa fie liber exprimata, fara vicii de consimtamânt, iar obiectul asupra caruia se poarta acordul de vointa sa fie licit si realizabil

- Guvernarea tratatului de catre normele dreptului international. Numai actele juridice reglementate de normele dreptului international intra în categoria tratatelor.

Denumirea tratatelor

Potrivit Conventiei de la Viena se foloseste denumirea generica de tratate pentru toate actele juridice din aceasta categorie, indiferent de denumirile speciale pe care le pot primi în diverse cazuri. Totusi în practica se folosesc mai multe denumiri care nu au influenta însa asupra fortei juridice a tratatelor. Cele mai frecvente astfel de denumiri sunt:

- Tratatul, în sens restrâns, care este dat actelor cu caracter solemn prin care se reglementeaza domenii importante ale relatiilor internationale: politic sau economic.

- Conventia, prin care se reglementeaza relatiile dintr-un domeniu special sau determinat

- Acordul, ca termen general ce desemneaza întelegeri internationale intervenite mai ales în domeniul economic, comerciale, financiar, cultural, etc.

- Pactul care desemneaza o întelegere cu caracter deosebit de solemn si reglementeaza un domeniu al relatiilor politice dintre state.