Arbitrajul internațional

Prin arbitraj international se intelege modul de reglementare a diferendelor internationale, in care partile, printr-o conventie formala, se supun deciziei unei terte parti in urma unei proceduri contencioase din care rezulta o hotarare definitiva si obligatorie. Scopul arbitrajului este acela de a hotari pe baza aplicarii regulilor convenite anterior de parti si a dreptului international, solutionarea intr-un anumit mod a conflictului ivit intre ele.

Partile contractante prefera arbitrajul comercial pentru: simplitatea procedurii, caracterul confidential al dezbaterilor, cheltuieli de arbitrare reduse, rapiditatea rezolvarii, specializarea arbitrilor, posibilitati egale de informare pentru ambele parti cu privire la procedura de urmat si alegerea arbitrilor.

In litigiile comerciale internationale se aplica atat regulile Curtii de Arbitraj romane cat si prevederile conventiilor internationale la care Romania este parte.

Partile au libertatea sa opteze fie pentru regulile Curtii de Arbitraj, fie pentru Regulamentul de arbitraj al Curtii Natiunilor Unite pentru dreptul comercial international UNCITRAL. In cazul in care se opteaza pentru regulamentul UNCITRAL, autoritatea de nominare a arbitrilor este Presedintele Camerei de Comert si Industrie a Romaniei.

UNCITRAL este organismul legal central in cadrul sistemului Natiunilor Unite in domeniul dreptului comercial international. UNCITRAL a fost insarcinata de Adunarea Generala cu armonizarea si unificarea progresiva a dreptului comercial international, in special prin pregatirea de noi conventii internationale, modele de lege si legi uniforme. UNCITRAL cuprinde 36 de membri alesi de catre Adunarea Generala. Structura este de asa natura incat sa reprezinte diferitele zone geografice ale lumii si principalele sisteme economice si juridice.

Legea procedurala dupa care se solutioneaza litigiul poate fi prevazuta de parti prin conventia arbitrala sau printr-o intelegere separata, in lipsa unei identificari conventionale, un arbitraj international desfasurat in Romania va fi judecat dupa procedura romana. Dreptul comun in Romania il reprezinta Codul de procedura civila dar partile au dreptul sa apeleze si la alte institutii specializate sau chiar sa-si creeze propriile reguli procedurale.

Codul de procedura civila califica un arbitraj desfasurat pe teritoriul Romaniei ca fiind international in functie de caracterul de internationalitate al raportului litigios dedus judecatii. Existenta unuia sau mai multor elemente de extraneitate in alcatuirea acestui raport juridic este esentiala.

Arbitrajele internationale se clasifica:

1. In raport cu regulile urmarite de arbitri in solutionarea litigiilor. In cadrul arbitrajului de drept arbitri solutioneaza cauza aplicand normele procedurale legale si dreptul material competent intocmai judecatorilor. Arbitrajul in echitate nu se situeaza in afara dreptului. Arbitrajul in echitate este specific contractelor complexe de comert international care nu cunosc reglementari proprii in legislatiile nationale si nici forme uniforme formulate de conventii internationale.

2. Un al 2-lea criteriu de clasificare este acela al existentei in timp a instantei de arbitraj. Instantele de arbitraj sunt: ad-hoc sau ocazionale si instante permanente sau institutionalizate. In arbitrajul ad hoc completul de arbitri este ales pe durata solutionarii litigiului, poate fi organizat de parti sau de un tert, in cazul unui tert acesta nu trebuie sa fie o institutie specializata. Tribunalul arbitral ad-hoc isi inceteaza existenta o data cu pronuntarea sentintei, existenta acestuia fiind, asadar, efemera.

Arbitrajul ad-hoc nu exclude implicarea Curtii de Arbitraj, aceasta poate ajuta la solutionarea litigiului la cererea partilor sau a uneia dintre parti, urmata de acceptarea celeilalte parti.

Arbitrajul institutionalizat are un caracter permanent si solutionalizeaza diferite litigii de comert international dupa reguli proprii.

Spre deosebire de arbitrajul intern, arbitrajul international poate fi desfasurat atat in Romania cat si in orice alta tara, asa cum partile convin. Aceasta posibilitate de libera exprimare contractuala privind locul unde se desfasoara arbitrajul este caracteristica arbitrajului international si ofera lejeritate in acest sens pana chiar, in cazul arbitrajului ad-hoc, locatia isi pierde importanta.

In aceeasi paralela se observa ca in arbitrajul international, codul civil roman impune formarea tribunalului arbitral dintr-un numar impar de arbitri, fiecare din parti avand dreptul sa numeasca un numar egal de arbitri.