Argumente Pro și Contra Parlamentului Bicameral

Bicameralismul este solutia structurala fireasca pentru statele feudale unde a doua camera reprezinta statele componente, având o asa-numita „legitimitate concurenta” legitimitatii democratice pure a primei camere.

Traditia organizarii forului reprezentativ în istoria constitutionala a poporului român fixeaza o Adunare unicamerala. Ideea celei de-a doua Camere a fost introdusa în secolul al XIX-lea prin Regulamentele Organice, având însa un unic rol: alegerea Domnitorului. Potrivit Regulamentelor, celor doua Adunari Obstesti din Moldova si Tara Româneasca aveau caracter unicameral.

Bicameralismul a fost preluat si de cele trei Constitutii monarhice. În 1946 printr-un act normativ a carei constitutionalitate a fost contestata, s-a renuntat la bicameralism în favoarea unicameralismului. Acest model de organizare a fost transpus si în Constitutiile socialiste din 1948, 1952 si 1965.

În 1990 s-a revenit la organizarea bicamerala a Parlamentului, solutaie preluata si de Constitutia din 1991 pe motiv ca bicameralismul constituie o traditie în organizarea constitutionala democratica din România. Revenirea la sistemul bicameral a fost, din punct de vedere psihologic, reactia fireasca e respingere a modelului socialist de organizare a puterii legislative, într-un organism unicameral, iar din punct de vedere politic, rezultatul revenirii în viata politica a tarii a unor partide legate istoric de un Parlament bicameral.

Potrivit art. 61 alin. 2 din Constitutie, Parlamentul este alcatuit din Camera Deputatilor si Senat. Aceasta prevedere constitutionala creeaza un dualism institutional în cadrul Parlamentului.

Camera Deputatilor si Senatul au o pozitie egala, ce rezulta din aceea ca, potrivit art. 62 alin. 1 din Constitutie, amândoua sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, ceea ce le confera, deci, aceeasi legitimitate. În consecinta, amândoua Camerele Parlamentului au aceleasi puteri.

Din art. 62 alin 1 din Constitutie reiese ca Senatul si Camera Deputatilor au o pozitie egala. Aceasta formula a bicameralismului este rezultatul negocierii de catre Adunarea Constituanta a bicameralismului sub unele aspecte diferentiat instituit prin Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului si Presedintelui României. Acest act normativ, în baza caruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a reintrodus în România structura bicamerala a Parlamentului, încercând sa dea acestei structuri substanta si eficienta.

Unii critici sunt de parere ca modelul unicameral era mai avantajos, cel putin sub aspectul accelerarii procesului legislativ. Ideea de „camera replica” în organizarea Parlamentului pe doua niveluri, trebuie raportata la dinamismul vietii sociale si cu atât mai mult la dinamica schimbarilor într-o societate aflata în tranzitie, deci instabila din punct de vedere al intereselor sociale si a fortelor politice sustinatoare a acestora.

Spre deosebire de Constitutia din 1923, prerogativele actuale ale Senatului nu au nimic specific. În opinia autorului, bicameralismul ar fi putut fi util, dar nu sub forma a doua Camere paralele care dubleaza parazitar activitatea celeilalte, ci sub forma unei Camere care sa corecteze viciile de fond ale simplei reprezentari teritoriale printr-o reprezentare functionala.