Asemănări și deosebiri dintre constituția Belgiei și Constituția României - prevederi financiare

Prima constituţie belgiană datează din anul 1831, fiind inspirată din principiile Revoluţiei Franceze şi din Constituţia britanică. De-a lungul timpului a suferit mai multe revizuiri, dintre care primele (1893, 1920) au privit sistemul electoral iar celelalte (1970, 1998, 1993) s-au referit mai ales la transformarea statului unitar într-unul federal. A fost integral promulgată de către rege la 17 februarie 1994. Este compusă din 8 titluri, împărţite pe articole şi alineate, cuprinzând în total 198 de articole. În afară de acestea mai există o a noua secţiune, care nu conţine articole propriu-zise, ci dispoziţii finale cu privire la intrarea in vigoare.

Constituţia României este legea fundamentală a statului român care reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor şi autorităţile publice fundamentale. Actuala formă a Constituţiei a intrat în vigoare pe 29 octombrie 2003 şi a fost adoptată în urma unui referendum naţional, care a avut loc pe 18 şi 19 octombrie 2003. Constituţia din 1991, aşa cum a fost modificată în 2003, cuprinde 156 de articole împărţite în 8 titluri.

După cum observăm şi mai sus, amândouă constituţiile au aceeaşi structură (cuprind titluri, articole si alineate). În ceea ce priveşte dreptul financiar, găsim articole în ”Titlul IV - Economia şi finanţele publice” din Constituţia României, articolele 137 – 140 si in ”Titre V – Des finances” articolele 170 – 181. În constituţia României, fiecare articol are câte un subtitlu (”Sistemul financiar”, ”Bugetul public naţional” etc.).

După opinia mea, constituţia ţării noastre este mai explicită, mai repede de înţeles şi nu din cauza limbii utilizate, ci pentru ca mai întâi se vorbeşte despre sistemul financiar, după care este explicat bugetul public naţional, iar impozitele si taxele sunt spre sfârşit. Putem spune că se face o prezentare a finanţelor de la general la particular pentru că ştim ca dreptul financiar este împărţit in doua subcategorii: dreptul bugetar si dreptul fiscal.

Sistemul financiar. Activitatea financiară reprezintă acţiunile, faptele, actele, operaţiunile desfăşurate de stat sau de colectivităţile locale în derularea relaţiilor financiare, ca relaţii economice în formă bănească, reprezentând un transfer de resurse fără echivalent. Sistemul finanţelor publice este un ansamblu de organe, de instituţii publice care desfăşoară activitatea financiară, alcătuind sistemul financiar.

Primul articol din titlul IV al Constituţiei României prezintă sistemul financiar. Astfel ”Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege” – alineatul 1. În alineatul 2 din acelaşi articol se specifică că ”moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul”. De asemenea ”în condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene” . Moneda naţională a Belgiei este aceea a Uniunii Europene, însă în Constituţia lor nu se spune nimic despre aceasta.

Impozite şi taxe. Impozitul reprezintă resursa fiscală care aduce cea mai mare contribuţie la constituirea fondurilor bugetare, având o pondere covârşitoare în totalul veniturilor bugetului de stat. Taxele reprezintă, alături de impozite, cea de-a doua mare categorie de resurse fiscale. Spre deosebire de impozite, taxele sunt plăţi efectuate bugetului de către contribuabilii persoane fizice şi juridice, cu ocazia şi în legătură cu prestarea unui serviciu public.

În Constituţia Belgiei ”capitolul” ce cuprinde finanţele (”des finances”) începe direct cu impozitul pe profit. O primă asemănare ar fi că impozitele in ambele ţări se stabilesc numai prin lege (art. 139 alin 1 din Const. României şi art. 170 alin 1 din Const Belgiei). Despre impozitele şi taxele locale se vorbeşte in ambele constituţii, insă având în vedere că împărţirea administrativ teritorială este diferită, în România ”impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, in limitele şi condiţiile legii”( art. 139, alin 2 din Const. României), iar in Belgia impozitele si taxele sunt stabilite de către provincie, federaţia comunelor sau de către comună printr-o decizie a consiliului său. (”aucune charge, aucune imposition ne peut être établie par la province que par une décision de son conseil” şi ”aucune charge, aucune imposition ne peut être établie par l‘agglomération, par la fédération de communes et par la commune que par une décision de leur conseil” art. 170, alin 3 şi 4 din Const. Belgiei).

Pe lângă nivelul federal, conform constituţiei revizuite în 1993, Belgia conţine încă 2 niveluri de administraţie federală: 3 comunităţi lingvistice (comunitatatea flamandă, comunitatea franceză şi comunitatea germană) şi 3 regiuni (regiunea flamandă, regiunea valonă şi regiunea Capitalei Bruxelles). Art. 171 din Constituţia Belgiei spune că impozitele pe profit ale statului, ale comunităţii şi ale regiunii sunt votate anual (les impôts au profit de l’État, de la communauté et de la région sont votés annuellement). În Constituţia noastră nu este specificat când se stabilesc impozitele.