Asistența Juridică în Procesul Penal

Activitatea procesuala penala trebuie sa se desfasoare în asa fel încât sa fie trase la raspundere penala numai persoanele care se fac vinovate de comiterea infractiunilor si numai în masura gravitatii faptelor savârsite. Aceasta se realizeaza prin dreptul de aparare ce i se confera inculpatului si celorlalte parti care participa în procesul penal.

Dreptul de aparare cuprinde atât eforturile persoanelor ce lupta pentru respectarea drepturilor si intereselor lor procesuale, cât si obligatia organelor judiciare de a asigura exercitarea acestor drepturi.

Constitutia României înscrie acest drept în art.24 care consfinteste faptul ca dreptul de aparare este garantat în tot cursul procesului. O asemenea reglementare întâlnim si în Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca.

Potrivit art.6 C.pr.pen., dreptul de aparare este garantat învinuitului, inculpatului si celorlalte parti în tot cursul procesului penal, ocazie cu care organele judiciare sunt obligate sa le asigure deplina exercitare a drepturilor procesuale în conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare în aparare.

Din continutul acestor reglementari rezulta ca realizarea justitiei penale într-un stat de drept trebuie sa se faca cu respectarea tuturor drepturilor si intereselor procesuale ale partilor, care nu este un simplu interes privat, ci este si un interes public. În acest sens, alaturi de parti si societatea are interesul ca într-o cauza penale sa se afle adevarul.

Apararea este o activitate procesuala de necesitate publica, reflectata atât în drepturile procesuale ale partilor, cât si în obligatiile organelor judiciare.

Apararea trebuie sa se refere la tot complexul cauzei, atât în fapt, cât si în drept si trebuie sa se desfasoare prin actele si îndeplinita dupa formele procesuale prescrise de lege, ea neputând fi îndeplinita în mod temeinic si în toata amploarea decât de un aparator cu pregatire juridica, de un avocat.

Realizarea acestei functii este asigurata de avocatura care la noi în tara îsi exercita activitatea si este organizate în baza Legii nr.51/1995, publicata în M.O nr.116 din 9 iunie 1995 si a statului profesiei de avocat, publicat în M.O nr.237 din 17 octombrie 1995.

Profesia de avocat se exercita numai de membrii barourilor, la alegere, în cabinete individuale, cabinete asociate sau societati civile profesionale.

În exercitarea profesiei, avocatul este independent si se supune numai legii, statului si eticii profesionale. Acesta trebuie sa ocroteasca interesele legale ale partii pe care o apara.

Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.51/1995, avocatul are dreptul sa asiste si sa reprezinte persoanele fizice si juridice în fata tuturor instantelor, autoritatilor si institutiilor, precum si a altor persoane, care au obligatia sa permita si sa asigure desfasurarea nestingherita a activitatii avocatului în conditiile legii.

Desi se înscrie printre principalii participanti la rezolvarea cauzei penale si se situeaza pe pozitia procesuala a parti ale carei interese le sustine, aparatorul nu este parte în proces, ci el îndeplineste functia apararii, functie ce reprezinta o necesitate publica.

De asemenea, avocatul nu poate asista sau reprezenta parti cu interese contrare în aceeasi cauza sau în cauze conexe si nu poate pleda împotriva partii care l-a consultat mai înainte în legatura cu aspectele litigioase concrete ale pricinii (art.39 alin.1 din Legea nr.51/1995).