Aspecte Legate de Reforma Administrativă

1.1 Elemente de bază ale strategiei reformei administraţiei publice centrale şi locale şi factorii de risc în implementarea reformei

Sistemul politic din România a suferit schimbări profunde de la începutul procesului de reformă, din 1990. Începând cu acest an, crearea unui sistem modern şi eficient de administraţie publică a fost considerată o prioritate pentru Guvernul României. Cu toate acestea, nu s-au putut mobiliza resursele necesare creării cadrului legislativ şi instituţional necesar administraţiei publice centrale şi locale şi, în special, pentru implementarea eficientă a măsurilor de reformă. Cauzele care au determinat imposibilitatea aplicării unei reforme reale în administraţie au fost: constrângeri financiare severe; lipsa de determinare politică; experienţă redusă în ceea ce priveşte structurile administrativ alternative; lipsa de pregătire a politicienilor şi funcţionarilor publici pentru a răspunde cerinţelor şi exigenţelor ce decurg din schimbarea rapidă a mediului; absenţa unor reglementări clare privind personalul şi structurile administrative, definiri inadecvate ale funcţiilor şi grile de salarizare nepotrivite. Deşi a constituit un capitol distinct în toate programele de guvernare de până acum, reforma administraţiei nu a reprezentat o prioritate; dimpotrivă metodele centraliste s-au perpetuat în mare măsură, iar schimbările aşteptate au fost mult prea lente şi fragmentare. Pentru perioada de început a fost obligatoriu ca guvernul să se concentreze asupra problemelor reformei economice ; dar, abia mai târziu, a devenit evident că aplicarea acesteia este imposibilă fără o reformă a administraţiei publice, ceea ce de altfel explică şi întârzierile sau distorsiunile produse în aplicarea reformei economice.

Orice intervenţie în domeniul reformei administraţiei publice implică modificări ale componentelor majore, incluzând administraţia centrala, administraţia locala şi serviciile publice. Pe de altă parte, dezvoltarea democraţiei reclamă instituirea unei noi relaţii între cetăţeni şi administraţie, creşterea şi întărirea rolului autorităţilor locale şi reconsiderarea parteneriatului cu societatea civilă.

Necesitatea reformei este impusă de patru categorii principale de motive:

- Motive economice: creşterea economică redusă şi diminuarea resurselor bugetare alocate administraţiei publice; nevoia sectorului privat de a avea o administraţie modernă, flexibilă şi deschisă parteneriatului public-privat;

- Motive tehnologice: introducerea tehnologiei informaţiilor şi a comunicaţiilor în administraţia publica;

- Motive sociologice: cetăţenii, ca beneficiari ai serviciilor publice, sunt tot mai exigenţi şi nu mai accepta ca necesităţile lor să fie determinate în mod exclusiv de ceea ce le oferă administraţiile;

- Motive instituţionale: integrarea României în structurile Uniunii Europene implică un alt mod de administrare a serviciilor; structura puternic ierarhizată lasă locul unor noi tipuri organizatorice bazate pe structuri descentralizate.

Condiţiile existente în societatea românească în prezent impun ca administraţia să fie angajată într-un proces de schimbare pe mai multe planuri: strategic, prin care să se redefinească rolul statului, în sensul delimitării acestui rol de cel al organizaţiilor private; legal, îndreptat spre o diminuare a densităţii legislative, o utilizare mai mare a legilor cadru, creând posibilităţi sporite de acţiune pentru autorităţile executive; organizaţional, orientat spre reducerea ierarhiilor, simplificarea procedurilor delegării execuţiei sarcinilor publice către organisme care nu fac parte din administraţie; cultural, urmărind o schimbare a valorilor şi a modurilor de acţiune a aleşilor politici, a funcţionarilor, a utilizatorilor grupurilor de interese şi a cetăţenilor.

Necesitatea reformei este determinată, atât de factori interni (management, probleme sociale şi economice) cât şi de factori externi (internaţionalizarea şi dezvoltarea rapidă a tehnologiei informaţiei). În procesul de elaborare a strategiei de reformă în administraţia publică trebuiesc avute în vedere următoarele principii: Separarea funcţiilor politice de cele administrative; crearea şi consolidarea unui corp de funcţionari publici de carieră, profesionist şi neutru politic; Definirea clară a rolului, responsabilităţilor şi relaţiilor între instituţii; legitimitate şi administraţie corecta. Administraţia bazata pe lege trebuie să asigure proceduri adecvate şi corecte, respectarea valorilor sociale, drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; adoptarea deciziilor de autorităţile cele mai apropiate de cetăţeni sau de problema la care se refera; autonomia decizională; transparenţa actului de guvernare şi a celorlalte acte administrative, ceea ce va permite participanţilor să urmărească procesele administrative şi să obţină informaţii referitoare la drepturile lor în relaţiile cu sectorul public; simplificarea procedurilor administrative; respect faţă de cetăţean; delegarea unor competenţe şi deconcentrarea unor servicii; orientarea interesului pentru rezultate bazate pe eficienţă, eficacitate şi calitate a serviciilor. Eficienţa şi eficacitatea se îmbunătăţesc atunci când creşte implicarea funcţionarilor publici, când responsabilităţile sunt transferate la nivelurile inferioare ale administraţiei, odată cu stabilirea sistemului de responsabilităţi, pe fiecare nivel; protejarea drepturilor indivizilor. Reforma sistemului administraţiei publice este un proces dinamic şi, ca oricare alt proces de reformă structurală, el nu poate fi niciodată încheiat şi desăvârşit.