Aspecte Teoretice și Practice Privind Traficul de Persoane

Traficul de persoane constitue un fenomen ale cǎrui dimensiuni înregistreazǎ o creştere alarmantă. El nu constitue un fenomen episodic, afectând un număr redus de persoane, ci un fenomen cu profunde implicaţii de ordin social şi economic, favorizat de globalizare şi utilizarea tehnologiilor moderne, care afectează atât statele membre ale Uniunii Europene, cât şi statele candidate. România şi-a adaptat legislaţia naţională la cea internaţională în dorinţa de a se alinia eforturilor comune ale altor state de combatere a traficului de persoane.

Adaptarea legislaţiei naţionale a presupus un întreg pachet legislativ, care a intrat în vigoare în perioada 2001-2005, oferind posibilitatea organelor de aplicare a legii să acţioneze în scopul diminuării fenomenului şi aliniind România la standarde internaţionale în domeniu.

Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii este structura specializată din subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române care are atribuţiuni în ceea ce priveşte prevenirea criminalităţii în general şi prevenirea traficului de persoane, în special (inclusiv de minori).

Datorită preocupărilor pe care le-a avut în domeniul traficului de persoane în structura institutului a fost înfiinţat Oficiul Naţional de prevenire a traficului de persoane şi de monitorizare a protecţiei victimelor traficului în luna septembrie a anului 2004.

Prin înfiinţarea Oficiului s-a avut în vedere crearea unei structuri care să urmărească îndeplinirea obiectivelor privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane şi să colaboreze cu instituţiile abilitate în realizarea acestora, să monitorizeze activitatea de protecţie a victimelor traficului şi nu în ultimul rând să efectueze demersurile necesare privind înfiinţarea unei agenţii naţionale antitrafic.

un prim aspect care priveşte traficul de persoane trebuie raportat la cauzele care i-au determinat apariţia.

Traficul de persoane nu este un fenomen recent, existând rapoarte ale poliţiei din alte state, datate la sfârşitul secolului al XIX-lea, care indicau răpiri şi vinderi de copii şi fete din satele locuite de evreii din Ţara Galilor şi din alte ţări ale Europei Centrale şi de Est în bordelurile din toată lumea.

Peste mai bine de un secol şi jumătate, factorii acestui fenomen au rămas practic aceiaşi, însă datorită tendinţelor de industrializare, internaţionalizare şi globalizare au apărut şi cauze noi.

Controlul slab al graniţelor, lipsa sistemului de evidenţă a persoanelor care emigrează, în ţara de origine, lipsa cadrului legislativ sau existenţa unui cadru legislativ neadecvat, inaplicabil referitor la migraţie, la combaterea traficului de persoane, protecţia victimelor şi a martorilor constituie, de asemenea, cauze care au determinat apariţia şi dezvoltarea traficului de fiinţe umane.

Restricţionarea oportunităţilor de migrare legală în ţările de destinaţie, precum şi reglementările foarte restrictive cu privire la migraţia legală impuse de ţările cu o economie mai dezvoltată, spre care tind victimele traficului, limitează cu severitate orice formă de migraţie legală, situaţie care favorizează traficul.

Internaţionalizarea grupărilor criminale, profiturile mari obţinute în urma traficului de femei; astfel, Interpolul califica traficul ca fiind crima cu cea mai rapidă ascensiune din lume, iar O.N.U. accentua că traficul a devenit un business global cu o cifră de afaceri de 7 miliarde de dolari .