Atribuțiile și Puterile Comisiei Europene

Atribuţiile şi puterile Comisiei Europene

Atribuţiile şi puterile Comisiei Europene sunt descrise în mai multe prevederi ale Tratatelor institutive sau ale celor subsecvente şi pot fi rezumate astfel:

a) Comisia participă la procedura comunitară legislativă, având drept de iniţiativă legislativă. în plus, Comisia are o putere normativă proprie sau poate emite recomandări şi opinii;

b) Comisia este gardianul tratatelor comunitare, fiind împuternicită să întărească aplicarea dreptului comunitar

c) Comisia este un organ executiv, care exercită puteri de decizie ce i-au fost conferite de către Consiliu. De asemenea, ea implementează buge¬tul şi publică raportul anual asupra activităţilor Comunităţii/Uniunii;

d) Comisia reprezintă interesele Uniunii şi poate negocia acorduri sau înţelegeri internaţionale conform mandatului dat de Consiliu.

a) Participarea la procedura legislativă

În conformitate cu prevederile tratatelor comunitare, Consiliul UE poate adopta acte normative comunitare numai pe baza unei propuneri a Comisiei.

Această atribuţie de iniţiativă legislativă face din Comisie „organul mo¬trice al integrării europene. Peste 100 de articole diferite din Tratatul Uniunii Europene se referă la obligaţia Comisiei de a ,,face propuneri", începând de la asigurarea bunei funcţionări şi a dezvoltării pieţei comune şi continuând cu , bugetul, revizuirea tratatelor, negocierea de noi acorduri internaţionale sau de acte de adeziune de noi state.

Conform art. 14 pct. 4 şi art. 42 din Tratatul uniunii Europene, Comisia trebuie să propună Consiliului măsurile necesare punerii în aplicare a acţiunilor comune în domeniul Politicii Externe şi Securitaţii Comune . în acelaşi sens, conform art. 34, pct. 2 din Tratatul Uniunii Europene, ea face propunerile pentru deciziile-cadru. Deciziile şi măsurile de executare ce vor fi adoptate de Consiliu în domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare penale a statelor membre. Pentru realizarea rolului său de iniţiator legislativ, Comisia lucrează doar în conformitate cu interesul comunitar, adică propunerile sale trebuie să se refere la realizarea obiectivelor comunitare prevăzute de tratate.

De asemenea, Consiliul poate cere Comisiei, conform art. 208 din Tratatul Uniunii Europene, să facă propuneri pentru realizarea unui anumit obiectiv comunitar sau,să prezinte măsurile necesare punerii în practică a acţiunilor comune adoptate în domeniul Politicii Externe si Securitaţii Comune.

În sistemul tratatelor CE şi Euratom, ori de câte ori Consiliul acţionează pe baza propunerilor Comisiei, se consideră că aceasta are un drept exclusiv de iniţiativă legislativă. În anumite situaţii, Comisia este obligată să-şi prezinte propunerile într-o perioadă determinată, şi nerespectarea acestei date dă dreptul oricărei instituţii comunitare sau oricărui stat membru de a cere Curţii de Justiţie să constate omisiunea colegiului de a acţiona.

În toate cazurile când Comisia îşi exercită dreptul său de iniţiativă legisla¬tivă se consideră că propunerile ei reprezintă fundamentul pe baza căruia Consiliul poate cere consultarea Parlamentului şi poate adopta un act comunitar valabil.

Atâta vreme cât Consiliul nu a luat nici o decizie, Comisia îşi poate oricând modifica propunerile prezentate pentru a putea ţine cont de amendamentele propuse de Parlamentul European sau de modificarea situaţiilor avute în vedere la formularea propunerii.

De asemenea, un act comunitar al cărui conţinut este diferit de propunerile Comisiei nu poate fi adoptat de Consiliu decât cu unanimitate de voturi,deoarece aceasta ar însemna că „dreptul de iniţiativă al Comisiei este privat de orice relevanţă.

În vederea elaborării propunerii sau după ce ea a fost trimisă Consiliului, Comisia poate să consulte Comitetul Economic şi Social sau să iniţieze astfel de consultări. Consultarea Comitetului poate fi impusă şi prin tratate.

În orice caz, Comisia nu are dreptul, de a consulta direct Parlamentul European, acest drept aparţinând numai Consiliului.

Pe de altă parte, Comisia consultă în mod uzual experţi ai statelor membre atunci când pregăteşte propunerile şi participă la întâlnirile COREPER, unde acestea sunt discutate. în acest moment, Comisia poate de asemenea să-şi modifice propunerile sale.

În cazul neînţelegerilor din cadrul COREPER sau grupurilor sale, referitoare la propunerile prezentate de Comisie, aceasta din urmă poate să ceară Consiliului să discute el însuşi respectivele propuneri de acte normative, sperând că „o soluţie acceptabilă va putea fi găsită la nivel politic".

Parlamentul sau Consiliul poate cere Comisiei să-şi justifice propunerile făcute.

De asemenea, Curtea de Justiţie poate verifica legalitatea actelor comu¬nitare adoptate de Consiliu şi/sau de Comisie, şi astfel controlează indirect legali¬tatea propunerii Comisiei.

Propunerile Comisiei sunt publicate în Jurnalul Oficial al UE, seria C, fiind cunoscute ca „documente COM".

Orice parte interesată are dreptul ca, de la data publicării acestor do¬cumente, să reacţioneze direct în faţa Comisiei sau indirect faţă de alte instituţii comunitare implicate în procesul de luare a deciziilor, pentru a-şi exprima punctele de vedere referitoare la propunerile Comisiei.

În afara atribuţiei normative proprii, prevăzute de Tratatul CECO, Comisia dispune chiar în sistemul CE de puterea de a adopta acte normative obligatorii.

Astfel, în domenii limitativ enumerate de Tratatul CE, cum ar fi uniunea vamală sau concurenţa,Comisia are o putere normativă autonomă, putând adopta regulamente, directive sau decizii.

Pe de altă parte, încă prin Tratatele institutive, Comisiei i s-a recunoscut o putere normativă subordonată, bazată pe abilitarea Consiliului de a-i delega executarea regulilor pe care le-a adoptat. Pentru cooperarea în domeniul pilonului al treilea al Uniunii, Comisia nu are un drept de iniţiativă exclusiv, din moment ce sesizarea Consiliului poate fi făcută şi de către statele membre.

În acelaşi timp, această delegare a puterii normative a Consiliului nu poate aduce atingere echilibrului instituţional comunitar şi deci nu se poate referi decât la măsurile de executare a căror adoptare este prevăzută expres de actele votate deja de Consiliu.

De asemenea, Comisia poate, prin decizii individuale" adresate statelor membre sau întreprinderilor, să intervină direct în domeniul înţelegerilor, ajutoarelor publice sau concentrărilor.

în sfârşit, Comisia poate, pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare şi dezvoltarea pieţei comune, să , formuleze recomandări şi să emită opinii (avize) referitoare la problemele (economice) de care se ocupă tratatul, fie că tratatul prevede expres aceasta, fie că Comisia însăşi consideră acest lucru necesar.

Aceste recomandări şi opinii (avize) nu au forţă obligatorie, ci ele sunt un mijloc special prevăzut de tratat pentru a obţine un anumit comportament din partea statelor membre.

De asemenea, conţinutul acestor acte neobligatorii, de recomandare, trebuie să se refere doar la problemele de care se ocupă tratatul. Recomandările şi avizele pot fi folosite de Comisie ca mijloc de acţiune şi în domeniul uniunii economice şi monetare.