Balfour vs. Balfour

[1919] 2 K.B. 571

Balfour v. Balfour.

La Curtea de Apel.

24, 25 iunie 1919.

*571 Balfour v. Balfour.

La Curtea de Apel.

CA

Warrington, Duke si Atkin L. JJ.

24, 25 iunie 1919.

Sot si sotie – Contract – Separare temporara – Alocatie pentru intretinerea sotiei – Acord casnic - Nici un contract rezultat.

Reclamanta a actionat in justitie acuzatul (sotul ei) pentru o datorie baneasca in baza unei asa-zise conventii verbale, prin care el se angajeaza sa-i permita 30 L/luna in atentia ei acceptand sa-si supotre singura dreptul fara sa-l solicite pe acesta pe viitor pentru intretinere. Partile s-au casatorit in 1990. Sotul a fost rezident in Ceylon, unde a fost numit de Guvern. Reclamanta l-a insotit pe acesta in Ceylon dar in 1915 s-au intors in Anglia, unde ea a trebuit sa ramana temporar sub supraveghere medicala. Reclamanta pretinde ca inculpatul inainte de intoarcerea lui in Ceylon a intrat in intelegerea de mai sus.

Partile ramanand separate, reclamanta ulterior a obtinut o sentinta de divort provizorie pantru restituirea drepturilor conjugale si un ordin pentru pensie alimentara.

De retinut ca asa-zisa conventie nu constituie un contract legal a fost doar o conventie familiala pe baza careia nu se poate actiona in justitie. Promisiunile reciproce facute in cadrul relatiei familiale intre sot si sotie nu implica necesitatea generarii unui proces pe baza unui contract .

Decizia lui S.J.

Apel la decizia lui S.J., sedinta aditinala judecata de decizia King’s Bench.

Reclamanta a actionat in instanta acuzatul (sotul ei) pentru banii pe care aceasta ii pretinde ca datorie in privinta unui acord pentru o alocatie e 30 L pe luna. Asa-zis-ul acord a intrat sub incidenta urmatoarelor circumstante. Partile s-au casatorit in august 1900. Sotul inginer constructor, a detinut un loc de munca oferit de catre Guvernul statului Ceylon, si au locuit impreuna acolo pana in anul 1915, exceptand asta in anul 1906 acestia au efectuat o mica vizita in aceasta tara, si in 1908 sotia a venit in Anglia pentru a trece printr-o operatie medicala, dupa care s-a reintors in Ceylon. In noiembrie, 1915, ea a venit in aceasta tara cu sotul ei, care fusese in concediu. Ei au ramas in Anglia pana in august 1916, cand concediul sotului s-a terminat si trebuia sa se reantoarca. Sotia, oricum a ramas in Anglia la sfatul medicului. Pe data de 8 august 1916, sotul fiind pe mare (navigand), asa-zis-ul acord de onoare a fost actionat inainte sa fie facut. Reclamanta, asa cum apare din observatia judecatorului, a dat urmatoarea proba a ceea ce s-a intamplat. “In august 1916, concediul a luat sfarsit. Sufeream de artrita reumatica. Doctorul m-a sfatuit sa raman in Anglia cateva luni, sa nu plec pana pe 4 noiembrie. Pe data de 8 august sotul meu s-a imbarcat. Mi-a dat un cec de la 8 la 31 ale lunii pentru 24 L si mi-a promis ca imi da 30 L pe luna pana ma reantorc. ” Ulterior ea a spus: ” Eu si sotul meu am scris impreuna calculele pe 8 august; 34 L dovedit. Tarziu el a spus 30 L”. In interogatoriu ea a spus ca ei nu s-au inteles sa traiasca separat pana cand urmatoarele diferente apar intre ei si intelegerea din august 1916, a fost una care poate fi facuta de catre un cuplu in prietenie. Sotul ei consultandu-se cu ea a impus necesitatile ei si au cazut de acord sa-i trimita 30 L pe luna petru intretinere. Ulterior ea a spus ca dupa aceea a inteles ca acuzatul urma sa se intoarca in Anglia in cateva luni, dar ulterior el a scris la sugestia ei ca e mai bine sa ramana separati.

In martie 1918 ea a inceput procedurile de reconstituire a drepturilor conjugale si pe 30 iulie a obtinut o sentinta de divort provizorie. Pe data de 16 decembrie 1918 aceasta a obtinut un ordin pentru primirea unei pensii alimentare.

S.J. a retinut ca sotul este pus sub obligatia de a suporta drepturile sotiei si partile au convenit ca aria acestei obligatii trebuie definta in termenii a cel mult o luna. Acordul sotiei la acea conventie a fost suficient sa constituie un contract ce poate fi atacat dupa aceea.

El ca atare a dat in judeca reclamanta.

Sotul a facut apel.

Barrington-Aparare, K.C. si Du Parcq pentru apelant.

Unde sotul si sotia traiesc numai în mod provizoriu departe de o intelegere ca cea din prezent, cazul nu confera drepturi contractuale. Acolo nu a fost o întelegere pentru separare. Aici, intelegerea a fost pur si simplu o invoiala casnicã intentionatã sã intre în vigoare pânã când sotia ar trebui sã-i rãspundã sotului. Acest *573 nu pote fi privit ca un contract cadru (obligatoriu). Sotia nu a acordat nici o consideratie pentru promisiune.

In proba acesta a fost introdusa ca fiind o invoiala temporara casnica cauzatã de absenta sotului, aflat în strãinãtate, si nu s-a intentionat a avea o functionare contractuala.

Hawke K. C. Si Tebbs pentru parat.

Unde un sot si o sotie locuiesc împreunã, sotia este la fel competenta sa incheie un contract cu sotul ei, care ar trebui sa-i dea acesteia o anumita suma ca si cum ea este in contract cu oricare alta persoana.

Unde sotul si sotia separati prin acord mutual, sotia considerand termenele proprii cu privire la venitul ei si acel venit se dovedeste insuficient pentru intretinerea ei, sotia nu are nici o autoritate sa promita incredere sotului ei. Eastland v. Burchell [FN1].

FN 1 (1873) 3 Q. B. D. 432

[DUKE L.J. Aceasta poate fi deoarece acestia trebuie sa se bazeze pe ceva ce au consimtit de a nu trai precum sot si sotie]