Brevetul de Invenție

1. Noțiuni generale

Legislaţia Revoluţiei franceze recunoaşte pentru prima oară, în forma lor modernă drepturile intelectuale pe care le califică ca fiind drepturi de proprietate, calificare care într-un înţeles convenţional, se mai păstrează încă pentru drepturile autorilor de creaţii tehnice, care şi astăzi se numesc drepturi de proprietate industrială.

Dreptul proprietăţii industriale cuprinde brevetele de invenţie, modelele şi desenele industriale, mărcile de fabrică, de comerţ şi de servicii, numele comercial, însemnele, denumirile de origine, indicaţiile de provenienţă şi concurenţa neloială .

Dreptul de inventator este un drept subiectiv complex în al cărui conţinut intră deopotrivă drepturi personale nepatrimoniale şi drepturi patrimoniale, fără ca unele dintre ele să aibă primatul asupra celorlalte . Concepţia conform cărei dreptul subiectiv al inventatorului este un drept personal a fost pentru prima dată elaborată de către A. Ionaşcu.

Prin drept de proprietate industrială, în sens obiectiv, se înţelege ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile sociale ce e nasc ca urmare a realizării, utilizării, transmiterii sau dobândirii unor creaţii ştiinţifice sau tehnice, a unor semne sau a altor elemente distinctive ale produselor, mărfurilor ori serviciilor .

Dreptul exclusiv de exploatare este conferit titularului brevetului pe întreaga durată de protecţie a acestuia,durata protecţiei fiind de 20 de ani . Limitarea în timp a dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei de către titular prezintă o mare importanţă şi a fost determinată de motive sociale, pentru progresul economic şi tehnico-ştiinţific, cunoscut fiind că după încetarea dreptului exclusiv, folosirea invenţiei este liberă şi gratuită .

Dreptul titularului brevetului se numeşte exclusiv pentru că permite excluderea altor persoane de la exploatarea invenţiei şi pentru că titularul brevetului este singurul căruia i se îngăduie această exploatare atât timp cât altora nu le este acordată o autorizare în acest sens, de exemplu pe calea unei licenţe .

Cu începere de la data publicării cererii de brevet, cererea asigură, în mod provizoriu, solicitantului protecţie, cu excepţia cazurilor în care cererea de brevet de invenţie a fost respinsă,retrasă sau declarată ca fiind considerată retrasă . Această protecţie provizorie permite solicitanţilor de brevete ca, după ce şi-au asigurat prioritatea prin constituirea depozitului reglementar naţional şi cu condiţia ca terţilor să le fi fost accesibilă,prin publicare, cererea de brevet, să poată testa valoarea efectivă a invenţiilor şi să decidă continuarea procedurii de brevetare numai acelea care trec cu succes acest test. Dacă cererea a fost înregistrată, dar nu a fost încă publică, nu se poate considera că s-a produs o contrafacere,în ipoteza exploatării acelei invenţii de un terţ anterior publicării cererii. Prin actuala reglementare nu îşi mai păstrează actualitatea jurisprudenţa care deosebea între, pe de o parte, acţiunea penală în contrafacere, socotită ca inadmisibilă şi, pe de altă parte, acţiunea în daune, socotită admisibilă .

Drepturile asupra unei inventii sunt recunoscute si aparate pe teritoriul Romaniei prin acordarea unui brevet de inventie de catre Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, in conditiile prevazute de lege. Sunt, de asemenea, recunoscute si aparate drepturile decurgand din brevetul european, conform Legii nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenţie.

Un brevet poate fi acordat pentru orice inventie avand ca obiect un produs sau un procedeu, in toate domeniile tehnologice, cu conditia ca aceasta sa fie noua, sa implice o activitate inventiva si sa fie susceptibila de aplicare industrial .

Brevetul de invenţie este titlul eliberat de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.), care conferă titularului şi succesorilor acestuia un drept exclusiv de exploatare; invenţia brevetată nu poate fi exploatată decât cu autorizaţia titularului brevetului.

Drepturile ce decurg din brevet pot fi transmise în tot sau în parte. Transmiterea se poate face prin cesiune sau prin licenţă, exclusivă sau neexclusivă, sau prin succesiune legală sau testamentară. Transmiterea produce efecte faţă de terţi numai începând cu data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii transmiterii înregistrate la OSIM.