Căile extraordinare de atac în penal

I.Generalitati

Prin ciclul ordinar al procesului penal, acesta se finalizeaza printr-o hotarare definitiva. Solutia data ar trebui sa fie si cea corecta, respectiva situatiei reale; dar pentru a se da posibilitatea desfiintarii unei hotarari cu autoritate de lucru judecat, dar care nu corespunde legii si adevarului, legiuitorul a instituit caile extraordinare de atac.

„Instituirea unor astfel de mijloace procesuale aduce atingere autoritatii de lucru judecat […] prevenind astfel savarsirea de noi infractiuni”( Gr. Theodoru )

totusi caile extraordinare de atac sunt reglementate restrictiv, nu in orice situtie autoritatea de lucru judecat poate fi lezata prin apel la caile extraordinare de atac, ci doar in cazurile in care hotararile penale definitive cuprind erori grave de fapt si de drept ce trebuie inlaturate. In acest sens pentru contestatia in anulare se prevad cinci cazuri in care se poate initia aceasta, iar pentru revizuire sunt sase.

Caile extraordinare de atc in procesul penal erau reglementate si in Codul de procedupa penala din 1968, dar in acelasi capitol cu cele ordinare. Astfel, prin modificarile ulterioare s-a infiintat un nou capitol intitulat „Caile extraordinare de atac” (art. 386 – 414) si sunt reglementate aici contestatia in anulare, revizuirea si recursul in interesul legii.

Incercand o comparatie intre caile ordinare de atac si cele extraordinare N. Jidovu reliefeaza doua asemanari si anume faptul ca ambele sunt remedii procesuale ce supun hotararea controlului jurisdictional, iar motivele care determina folosirea acestor cai de atac sunt asemanatoare, uneori mergand pana la identitate. In schimb se pot observa o serie de diferente, cum ar fi:

-caile ordinare de atac se indrepata impotriva hotararilor nedefinitive, pe cand cele extraordinare, impotriva celor definitive;

-caile de atac extraordinare nu sunt intr-o piramida jurisdictionala asa cum sunt cele ordinare, alcatuite pe grade jurisdictionale;

-caile extraordinare de atac nu se pot exercita pana nu sunt exercitate toate caile ordinare posibil de exercitat;

-in cazul cailor de atac ordinare nu sunt enumerate in lege restrictiv cazurile in care se pot exercita, pe cand in cazul celor extraordinare cazurile de exercitare sunt restranse;

-sfera persoanelor care pot folosi caile extraordinare de atac este mai redusa decat in cazul cailor ordinare;

-in cazul cailor ordinare de atac termenele, de regula sunt precis determinate, pe cand in cazul cailor extraordinare, in cea mai mare parte, termenele nu sunt limitate in timp;

-in cazul cailor ordinare de atac, instanta competenta este cea ierarhic superioara, iar in cazul cailor extraordinare nu exista o regula generala,etc.

II. Contestatia in anulare

In codul de procedura penala anterior acestuia prezent azi, contestatia in anulare se substituia contestatiei contra hotararii si si erau reglementate doar trei cazuri in care aceasta actiune putea fi pornita. Aceasta cale extraordinara de atac vizeaza numai motive de nelegalitate, spre deosebire de revizuire care vizeaza si starea de fapt. Astfel astazi, contestatia in anulare poate fi exercitata in cinci cazuri reglementate si anume:

1. cand procedura de citare a partilor pentru termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs nu a fost indeplinita conform legii (art. 386, lit. a);

2.cand partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de instanta de recurs a fost in imposibilitatea de a se prezenta si de a incunostinta instanta de aceasta impiedicare (art. 386, lit. b);

3.cand instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal, cu privire a unor probe existente la dosar (art 386. lit. c);

4.cand impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta (art. 386. lit. d);

5.cand la rejudecarea recursului sau rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie (art. 386, lit.e).

Nu toate hotararile penale sunt susceptibile