Capacitatea de Folosință a Persoanelor Juridice

1. Consideratii generale

Alaturi de persoanele fizice, persoanele juridice apar în circuitul civil ca

subiecte de drepturi si obligatii. În aceasta calitate, ele au aptitudinea

generala si abstracta de a dobândi drepturi si de a-si asuma obligatii si, în

virtutea acesteia, pot dobândi drepturi si îsi pot asuma obligatii.

2. Caractere juridice

Legalitatea capacitatii de folosinta exprima ideea ca ea este prevazuta de lege,

vointa partilor neavând nici un rol în privinta capacitatii e folosinta.

Generalitatea exprima caracterul ei abstract - general, aptitudinea de a avea

drepturi si obligatii fara a exista o enumerare limitativa; generalitatea se

raporteaza la scop.

Inalienabilitatea capacitatii de folosinta exprima ideea ca aceasta nu poate fi

înstrainata nici total, nici partial.

Actul juridic prin care o persoana juridica renunta sau înstraineaza

capacitatea de folosinta este lovit de nulitate absoluta, deoarece aceasta ar

însemna însasi încetarea fiintei persoanei juridice, or încetarea ei poate avea

loc numai prin modurile stabilitede lege (care sunt comasarea, divizarea si

dizolvarea).

Intangibilitatea capacitatii de folosinta consta în faptul ca aceasta nu poate fi

limitata sau îngradita decât în cazurile si conditiile stabilite de lege.

Specialitatea capacitatii de folosinta este caracterul juridic care diferentiaza

continutul capacitatii de folosinta a persoanei fizice de cel al persoanei

juridice. Daca în cazul persoanelor fizice capacitatea de folosinta are un

continut identic pentru toate persoanele, în cazul persoanelor juridice aceasta

calitate difera de la o persoana juridica la alta, în functie de scopul pentru

care persoana a fost înfiintata. Astfel, Decretul nr. 31/1954, prevede:

,, Persoana juridica nu poate avea det acele drepturi care corespund scopului

ei, stabilit prin lege, act de înfiintare sau statut." Asadar, întinderea

capacitatii de folosinta a persoanei juridice este limitata de principiul

specialitatii acestei capacitati, iar principiul se raporteaza la scopul persoanei

juridice stabilit de lege, act de înfiintare sau statut.

3. Momentul dobândirii capacitatii de folosinta de catre

persoanele juridice supuse înregistrarii (înmatricularii)

Persoanele juridice supuse înregistrarii dobândesc capacitatea de folosinta

de la data înregistrarii (înmatricularii), indiferent de modul lor de înfiintare.

4. Momentul dobândirii capacitatii de folosinta de catre

persoanele juridice nesupuse înregistrarii

Persoanele juridice nesupuse înregistrarii dobândesc capacitatea de folosinta

în functie de specificul modului de înfiintare, care este, dupa caz: a) data

actului de dispozitie care le înfiinteaza; b) data recunoasterii actului de

înfiintare; c) data autorizarii înfiintarii si data îndeplinirii vreunei alte cerinte a

legii.

Art. 32 din Decretul nr. 31/1954 dispune: ,,Persoanele juridice sunt supuse

înregistrarii sau înscrierii, daca legile care le sunt aplicabile reglementeaza

acasta înregistrare sau anscriere", iar textul art. 33 din acelasi act normativ

prevede: ,,Persoanele juridice care sunt supuse înregistrarii au capacitatea de

a avea drepturi si obligatii de la data înregistrarii lor.

Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi si obligatii dupa

caz, potrivit dispozitiilor art. 28, de la data actului de dispozitie care le

înfiinteaza, de la data recunoasterii ori a autorizarii înfiintarii lor sau de la

data îndeplinirii oricarei alte cerinte prevazute de lege".

Data înregistrarii precum si celelalte date specifice modului respectiv de

înfiintare au efect constitutiv, marcând momentul începerii capacitatii de

folosinta.